Monthly Archives: ianuarie 2015

Cum se face sosul de hrean

1. se rade o radacina cruda, nu lemnoasa, pe razatoarea mica, dar se tine radacina perpendicular pe razatoare si se tot rasuceste ca altfel, ies fasii lungi si lemnoase (asa se vor simti) care fac indigestie si rau digestiv.DSCN6967

2. se lasa sa se „stampere” iuteala cam o ora la temperatura bucatariei, dar nu mai mult, caci daca „se trezeste”, adica nu mai este iude deloc, nu-i bun.

3. se presara putina sare si cam o lingura de zahar si se amesteca.

DSCN69734. se adauga in parti egale smantana grasa si iaurt deasemenea gras.

Se amesteca si se asteapta inca o ora sa se imbine aromele pana cand se mananca.

Se adauga langa fripturi de pasare, de porc, rasol de vita sau de pasare  din supa, iar azi am avut tocanita de porc cu mamaliga si cu sos de hrean si gogosari murati.

DSCN6975 DSCN6979 DSCN6980

De cand am wok, fac toate mancarurile in el, nu in cratite. Nu se prinde, se soteaza mai bine, nu se arde nimic, cu capacul pus se face aproape in abur.

Rețete recuperate de pe foi ( 8* Limpi , de la Olimpia)

8. Limpi( prajitura din foi cu miere)

– 2 linguri cu  miere topita

– 2 linguri  cu  lapte

– 7 deca (70 g ) de unsoare(untura)

– 15 deca de  zahar

– 1 ou

– 1 lingurita bicarbonat de sodiu stins cu otet

– 40 deca faina

Se framanta si se lasa sa stea 1/2 ora.

Crema.

– 2 deti de  lapte (200 ml )

– 20 deca de  zahar macinat( 200 g zahar pudra)

– 3 linguri de gris

– 20 deca de unt

– zeama de la o lamaie

Preparare. Din aluatul care a asteptat jumatate de ora se fac patru foi  care se coc pe dosul tavii. Nu se lasa in cuptor pana se coloreaza in brun, se lasa pana cand blatul incepe sa fie galbui si se scoate de pe fundul tavii trecand un cutit lung pe sub blat sa se desprinda si „se arunca” dintr-o miscare scurta pe un platou din lemn. Tava se presara cu faina inainte de a aseza blatul/patura/foaia pe fundul ei. Fiind aluatul din miere de albine se va prinde de sucitor si de planseta, dar se infaineaza destul ca sa eviti asta. E greu de copt aceste foi dar merita.

Se fierbe laptele cu zaharul si se adauga grisul amestecand incontinu. cand s-a ingrosat si grisul este fiert se da la rece. Intre timp se freaca untul ca sa-i scoatem zerul si cand se prinde de pereti si se poate intoarce lingura usor in unt , se freaca spuma untul. Din timp in timp, dupa ce am scos zerul din unt, se adauga zeama de lamaie, nu mult deodata si tot asa pana terminam zeama de lamaie. In acest unt spumat se introduce grisul fiert si racit, se amesteca usor pana se omogenizeaza si ramane spumata compozitia. Este foarte gustoasa.

Foile reci se ung doua cate doua cu marmelada de caise (se unge pe dosurile foilor) si intre cele doua blaturi se asaza crema. Se preseaza usor si se introduce intr-o folie la rece. Se inmoaie in timp  si cand se simte ca foile s-au inmuiat, se taie in bucati mici si rombice ori dreptunghiulare. Eu taiam pe masura ce se consuma.

Autor: mama mea, draga de ea. Aceasta reteta eu o am sub denumirea de „limbi” fiindca asa am auzit eu cand o numea mama mea si asa am scris. Mult dupa aia, intrebandu-ma de ce se numeste „limbi” ca nu are forma de limba, mi-am dat seama ca mama spunea numele prietenei ei Limpi, de la Olimpia fiindca de la Limpi avea reteta.

Despre drojdie

Cand eram eu copil, drojdia se vindea la magazinul universal din mijlocul comunei Comlosul Mare unde se vindeau de toate. Drojdia venea de la fabrica in pachete de 3 lei si vanzatoarea lua o ata si taia pachetul in trei (drojdia se taie doar cu ata, nu cu cutitul) astfel facea pachete mai mici de cate 1 leu. Asa cumparam noi, de 1 leu, caci la colaci si placinte se punea drojdie de 25 de bani la 1 Kg de faina, adica un sfert din pachetelul cel  mic.

Si era atat de proaspata drojdia aia ca nu era tot timpul, se auzea, se transmitea din gura’n gura si se afla ca „e drojdie” si mama ne trimetea imediat, noi fugeam sa mai apucam drojdie. Si painea, doamne ce paine era pe atunci?! Alba, pufoasa, tinea o saptamana si avea donț, adica pe o margine, sub palarie se facea o portiune galben aurie si zgrunturoasa si aia era donț. Mie-mi placea donțul. Si acum imi place.

Paine se cocea in tavi rotunde si destul de inalte care tava  se umplea cu paine toata si mai crestea deasupra tavii asa, o palarie si , intr-o parte, sub palarie, se forma dontul. Painea noastra era mai mult inalta decat lata sau lunga, de fapt era rotunda si inalta si coaja era atat de buna!!!Tava se aseza pe pirostii, adica pe un suport din tije de fier care se facea rotund sa se aseze tava de paine pe el si avea picioare sa stea drept.

Faina din care se facea paine era macinata la moara din comuna, care era la colt si cand o aduceau ai mei acasa o depozitau in tr-o lada de faina, lada din lemn cu capacul care se ridica pe balamale. In lada , peste faina, se gasea sita cu care cerneam faina adusa in casa, fiindca, nefiind tratat graul cu substante insecticide, faina mai facea viermisori ori fluturi si daca o cerneam, aceste insecte nu treceau.

Faina din care se facea paine trebuia sa fie, nu numai alba, dar si veche, adica uscata. Cu cat era mai veche faina cu atat paine sau colacii, ieseau mai buni. Cand caut faina eu ma uit sa aiba termen de expirare apropiat ca atunci inseamna ca e mai demult in punga, dar nu gasesc decat faian  care expira dupa 5 sau 6 luni. De Craciun am avut o faina de la Boromir, rea de tot. Vreau sa cumpar faina veche, faina din grau, doar din grau si cu termenul de garantie depasit, ca nu-i salam. Trebuie sa ma uit daca Iuliana are sau daca mai are.

Astea’s componentele unei paini: faina, drojdie, sare si apa. Orice altceva contine o paine (si daca ne uitam pe etichete vedem n’spe ingrediente) este in plus. Se spune ca de aia se baga alte ingrediente ca sa tina paine sa nu se strice/mucegaiasca. Nu-i deloc adevarat; mama nu baga nimic in plus si paine tinea o saptamana.

Mi-e cam dor de mancarea adevarata din copilaria mea. Si erau vremuri tare grele. Acum sunt  vremuri „bune” si painea este rea. Si ni se spune sa nu mancam paine. Dar italienii manaca numai pizza si pasta care tot din faina de grau se fac, nu prea am vazut italieni grasi. Oare se va sti vreodata adevarul?