Cu o doza de incostienta, cand eram tineri, le-am facut pe toate. Acum stiu ca nu se putea altfel, ca este „un dat” al sortii, ca asa a trebuit sa fie.
Citeam undeva ca musai sa se desparta caci el nu-i mai da, ei, fluturi in stomac. Eu i-as fi raspuns ca fluturii aia se tot muta trecand din inima in cap si iar in stomac si, la o anumita varsta, cand stai sa vezi ce-ati facut impreuna, fluturii aia se afla in cap si in inima. Si cand se vor linisti fluturii din cap, abia atunci va trebui sa te desparti de el, dar atunci va fi cu voia Domnului, pentru totdeauna. Sau, daca crezi, veti fi impreuna pe vecie.