Sufleu de conopida.
Ma uitam la televizor, zappam si-am ramas pe digi life, cred, unde era vorba despre conopida. Adica, călfior cum zicea mama mea. Normal c-am stat sa vad ca tocmai luasem din piata o conopida si nu vreau sa-mi bat joc de ea.
Doi domni faceau sufleu de conopida. Au fiert 5 minute buchetele de conopida galbena, au tras la tigaie niste bacon apoi tot acolo niste coiuperci mai inchise la culoare, au facut un sos bechamel asa cum se face el si cu multa branza/cascaval ras la sfarsit, l-au ingrosat destul de tare caci nu vroiau sa curga zeama de la con opida prin sufleu. Au facut din miez de paine pesmet cu blenderul pe care l-au asezat in tava si pus la cuptor pentru 10 minute doar la uscat.
Si cand toate astea au fost pregatite, au asezat conopida pe fundul unui vas ceramic dreptunghiular, au amestecat in sos ciupercile si baconul prajite si l-au turnat peste conopioda. Deasupra au presarat pesmetul si la cuptor cam 30 minute.
Deci asa:
– o conopida
– ciuperci de padure sau altele
– bacon
– branza pentru ras
– lapte
-unt
– faina pentru bechamel
– pesmet
Cantitatile cred ca le stie gospodina in functie de numarul persoanelor pentru care gateste.
Ziceau domnii aceia ca deoarece conopida este ruda saraca a lui brocoli, n u se prea vinde si ne sfatuia sa cumparam ca are tot ce ne lipseste dintr-o alimentatie obisnuita. Eu o sa fac maine? Poate. Mi-am promis sa nu tin ciupercile mai mult de-o zi.