Parul acesta ne aminteste de copilarie, de mama, de tata, de aptitudinile lui in a crea soiuri si a vedea bucuria pe fetele celor care ii gustau fructele. Avea tata si piersici, nu ca ale noastre, salbatice, ci din aceia altoiti care nu cresteau foarte inalti caci stia tata sa-i tunda, sa le aranjeze coroana. Erau doua soiuri de piersci: un soi erau rosii si cu miezul portocaliu si celalalt soi erau galbene si cu mieazul ca pepenele galben. Se desfaceau de pe samburi astea din urma. Dar pere aveam noi acasa de cand eram noi copii, era un rand de peri batrani pe marginea viei -caci aveam vie din aceea pe araci scurti si pe sarme intre araci, asa se intindeau, parca – iar prin vie erau alte randuri de visini, de pruni ca ma si miram cum se faceau strugurii cand cresteau sub pomi? Dar ce struguri aveam? burgunder, tzaclivais, tamaioasa, tzatza caprei, din aceia cu bobul mic care stateau iarna. Dar tata a scos perii batrani, la un moment dat, probabil ca nu mai rodeau si a plantat in curte tot felul de alti pomi printre care si un par cu pere ca ale mele de aici. Nu e zi sa nu ma gandesc la parintii mei cand ma uit la parul incarcat cu pere si proptit cu proptele de catre sotul meu, la ciresul din fata casei care, acum cand e canicula face o racoare binefacatoare si astfel e bine in camera din fata, de sub cires. Nu mai pun ca am mancat doua sau trei saptamani cirese si-am facut si compot si gem din ele. Si merii, merii de vara care primavara infloresc dumnezeeste, nu exista flori de pom mai minunate decat florile de mar, ce parfum au! Si cat otet de mere am facut din ele in anii cand erau, caci erau multe de tot, sunt prin arhiva poze, dar anul asta nu au facut decat vreo zece mere, asa de pofta, amandoi. Si gem de mere am facut, desigur ca mai este in pivnita destul si nu-i stricat (mie nu mi se strica deloc consrervele, am si de trei ani… ). Parul de la parintii nostri altoit de taica:
Am adus cu mine aici, in curtea si gradina mea, o mare parte din viata parintilor mei cu care nu m-am certat niciodata, dar niciodata, care nu m-au batut niciodata, dar niciodata, de langa care am plecat ca asa mi-a fost destinul.
Iata parul incarcat cu pere, Luci draga !
