Cert este ca ploaia, la timpul potrivit, este benefica in legumicultura. Nu stiu daca udand „cu picatura” aceasta rosie ar fi crescut atat, dar si celelalte de 600 g, de 500 g, majoritatea. O fi venit ea si mana, dar iata ca rosiile sunt enorme si bune si gustoase si dulci si, parca, cum n-au fost niciodata – si ma refer la soiurile mele. Asta este Mare de Timisoara. Dar sunt mari si cele de la Sampetru si domnul gradinar de la care am cumparat semintele mi-a spus ca-s soiuri, nu hibrizi. Asa ca le voi perpetua si pe ele, pe toate cate le-am avut anul acesta ca tare bune sunt!
Dar mi-a aparut si o planta noua, printre semintele de cumparat si tare imi plac la gust dar si ca aspect, cum stau ele toate, se polenizeaza si fructifica toate florile dintr-un ciorchine…
Nu stiu ce soi sunt, nu-s roma ca pe alea le stiu ca gust, dar o sa le pastrez seminte.
Si mai am un soi care nu cred ca-i soi, deci un fel care la inceput nu mi-au placut dar daca le las mai m ult pe vrej sa se coaca bine sunt gustoase; au ele coaja/pielea mai groasa si nu-s zemoase, dar is gustoase. Pe ele nu le culeg decat…dar as vrea sa mananc din toate, nu mai zic de negre de Crimeea ca s-au copt si-s prea zemoase, de cherry ce sa zic, sunt toate sau aproape toate coapte si stau acolo pe vrejii lor ca-s frumoase. Va trebui sa fac si altceva din rosii, nu numai bulion, dar ce? Sa le usuc pe cele cherry si sa le pun cu ulei in borcane, sa fac ceva amestec din rosii cu ardei, cu ardei iuti, gogosari si mai ce? Zic de fiert si pus in borcane, nu crude cu conservant, asa nu pun.
In concluzie, toate se aranjeaza pana la urma, cand crezi ca vine prapadul si pierzi totul, altceva vine sa compenseze sau se repara de la natura si finalul este fericit.
Voi ce preparate faceti, pe iarna, din rosii ?