Cand ma uit la poze am impresia ca este o padure dupa un incendiu. Si, totusi, este , inca, plin de rosii/gogonele si verzi si coapte si in varfuri si jos de tot, la primul nivel. Nu-s obisnuita cu imaginea asta, este imaginea unui lan de tomate nestropite (ba, pardon, stropite de trei ori inainte de a se coace, cu bordeleza si n imic altceva). Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta, atat timp cat patlagelele nu-s afectate, sunt sanatoase, doar ca se coc multe deodata si, cum pe vremuri aveam si-n octombrie gogonele mari de tot si frunze verzi, ca le protejam de bruma, acum nici nu pot prognoza cam cat vor tine.
Faptul ca le-am mulcit cu paie le-a protejat de mana, caci, dupa ploile acelea multe din timpul verii si apoi temperaturi ridicate, puteau sa se maneze, dar ciuperca, desi s-o fi dezvoltat sub paie (fiindca am gasit frunze prinse sub paie si inegrite de mana ) nu a ajuns la frunze si la plantele de deasupra. Voi continua cu mulcitul, e o metoda buna. In plus, poate fiindca a pluat cand a trebuit, ori din alt motiv, niciodata, de cand cultiv inima de bou, nu au fost atat de multe atat de mari, adica de jumatate de kg fiecare. De gustoase nu mai vorbesc.
Dezolanta imagine. In schimb, cele plantate in locul mazarei sunt verzi toate.
Si creste spagetti peste ele, e un total haos acolo, dar pe paie, pe jos, se vad deja cele galbene, ale mele, de demult, ca-n tarlaua mare nu am gasit niciun fir.