Daily Archives: 15 august 2009

Flori pentru Maria

LA MULTI ANI , MARIA !

buchet de dantela

FLORI

Read more »

California văzută de mine

1.Era in iarna lui 2003.Pe 1 decembrie am incheiat socotelile cu educatia,ha,ha,ha  si pe 8 decembrie aveam sa zbor.De fapt cu mari eforturi(i-am dat directoarei ca sa-mi semneze nu stiu ce act…o esarfa luata de la kapa din Timisoara si azi imi   pare rau ca nu mi-am tinut-o mie   😛   ),ca nu se  putea iesi in timpul anului la pensie,trebuia sa astepti finele anului scolar,insa eu nu vroiam sa  astept,asta este!Asa ca…asta a fost tot ciubucul pe care eu l-am dat vreodata cat am lucrat in invatamant,esarfa aia,spanzura-s-ar cu ea, a tinut de mita si la inspectorat ca era  inspector general  sotul directoarei  (nici cafea la grade n-am dat,de aia m-a si picat  ,Dumnezeu sa-l ierte,ca nu mai este printre noi,insa mi-a transmis asa:cuuuum,nici macar o cafea n-a putut sa dea?Eu am raspuns:NU! Si NU fiindca daca dadeam ceva ca sa iau, pentru mine ar fi insemnat ca nu-s buna,ca mituiesc ca sa-mi dea  gradul si nu vroiam asta,vroiam parerea reala si nu masluita cu cafea si BARDEZI.

Asa,deci pe 8 decembrie la 5 dimineata eram in aeroportul din Timisoara cu sora si fiul conducandu-ma si eram toata un zambet.Aveam loc la hublou in toate trei avioanele cu care am zburat la  dus.Norocoasa tare.Nu am inchis un ochi,n-as fi putut sa dorm tocmai in avion cand eu n-am dormit toata viata niciodata dupamasa,asa ca de la acceleratia care te apasa in fotoliu(care mi-a placut la nebunie) si pana la momentul desprinderii de sol,cand nimic nu se mai auzea am  trait niste clipe  inedite.Poate ca radeti de  mine intrebandu-va ce-o fi atat de placut la rulajul trenului de decolare pe pista?Pai ..sunt de fizica,ati uitat?  🙂

Am plecat dimineata de aici si am ajuns seara in America ,pe coasta de vest (la noi era dimineata urmatoare).Cred ca am mai scris pe undeva despre cum m-am descurcat eu,nevorbitoare de engleza,la vama,la WDC…Super m-am descurcat ca fiindca cel de dinaintea mea nu stia nicio boaba(eu totusi am urmarit filme americane si seriale…ha,ha  )i-am tradus eu functionarului care-l intreba unde merge,le cine,cat sta,daca sta la casa sau la hotel,cu ce scop intra  si asa mai departe.Mai,poate nu va vine sa credeti insa eu am luat initiativa cand dupa ce functionarul a pus prima intrebare,omu din fata mea se uita intrebator la mine zicand romaneste…eu nu stiu ce zice…Asa ca i-am tradus lui,el mi-a raspuns,eu i-am   tradus functionarului,asta a notat,a urmat alta intrebare si totul s-a petrecut ca dupa un scenariu pus bine la punct pentru o echipa de  filmare.Apoi,cand mi-a venit mie randul,era si mai usor.In orice caz  chestia asta mi-adat mie o mare forta si incredere ca nu ma pot pierde in  lume (ce sa mai…la rusa sunt as…citeam ruseste cu accent si clasa era sub banci,iar profu de rusa incantat  :)  )

va urma

2. Ajungand seara tarziu la LA cu o valiza in minus,aia cu cadouri (ha,ha,ha) nu am prea putut vedea mare lucru pana acasa la nepoata mea.Pardon,gresesc.Inainte de a ateriza avionul a survolat coasta de vest si eu vedeam doar lumini de-a lungul coastei,din nord pana in sud totul stralucea,sus erau constelatiile din calea lacteee  iar jos o alta cale,calea luminilor,constelatiile americane.Superba priveliste.Aveam un aparat foto cu film si nu l-am fixat pe ce trebuia asa ca nu mi-a iesit nicio poza.Dar,asa ceva nu vazusem niciodata in viata mea.Era minunat,nu eram obosita,nu ma durea nimic,eram incantata de priveliste.Coboram in timp ce avionul descria coasta.Era noapte.

Dimineata urmatoare am iesit in strada.Nu-mi venea sa cred ce am vazut.Flori,iarba verde,pomi cu frunze,sosele  ca cearceaful meu intins pe saltele,case ingrijite,cu doua nivele care mai de care mai diferita de celelalte.Balcoane cu flori,cu muscate,iedera inflorita pe zidurile caselor,garduri vii,peste tot spatiul din jurul casei era despartit de soseaua care trecea prin fata casei de gard viu,frumos tuns.Eram in decembrie,veneam din iarna cu ninsoare si ger si aici trandafirii albi multiflorali erau peste tot.Panselute albastre si galbene catifelate si alte flori.Am ridicat bratele in sus si am exclamat: ASTA-I TARA IN CARE AR FI TREBUIT SA MA NASC!  tare,ca tot nu era nimeni pe strada,doar Domnul m-o fi auzit.

Mai tarziu, cand am investigat cartierul rezidential in care locuiam,am vazut ca un anumit tipar de casa se repeta de cateva ori,3 sau 4 ori ,nu mai mult.Casele erau atunci la 400,500,600 de mii de dolari bucata,in functie de cat de spatioasa era.A lor era cumparata de vreo 2 ani cu 380 de mii cand s-au mutat din San Diego si au vandut-o in 2005 cu 500 de mii cumparand in alta parte una mai mare, de un milion,in varful unei coline.Asa este acolo,cu cat casa este mai sus cu atat este mai scumpa.Acolo sus era in permanenta vant.Ei s-au mutat abia dupa ce am plecat eu acasa in 2005,dupa a doua escapada a mea.Deci n-am locuit acolo insa am fost de nenumarate ori in casa aceea si ma tot minunam de ce vor ei asa o casa tip hotel,pana m-a lamurit nepotul meu ca asa fac investitii,ca la banca dobanda nu renteaza,insa casele se scumpesc mereu,asa ca atunci cand o s-o vanda o sa fie mult mai scumpa si …Ma rog,asa se stia atunci,nimeni nu se gandea ca o economie asa solida ca cea din California va fi atinsa de vreun cutremur financiar.

UpDate

GOLDCREST

CARTIER REZIDENTIAL

Dupa 20 de ani asa as fi sperat sa arate macar  soselele si trotuarele si la noi.Pe  trotuarele astea si pe altele ma plimbam cu copilasul in carucior, care dormea, iar eu ma zgaiam la orice.

va urma

3.Oamenii.Oamenii sunt izbitor de Read more »

Mi-au fost…subtilizate.

CULESE ACUM


S6301185  TRANDAFIR

Nu mai pot cu astea  ,cu faptul ca tot ceea ce era important pentru mine mi-a fost luat.Pai ,uite:eu iubesc trandafirii din copilarie.Tata meu ,in tineretele lui,cand nu era tata meu era gradinar la Gradina Botanica din Timisoara si acolo,printre altele altoia trandafiri,lucru pe care a continuat sa-l faca si in gradina noastra de cum a fost posibil,adica dupa ce colectivul si-a luat laba de pe ea,de pe gradina noastra(zicand ca-i prea mare si-a bagat in ea serele).Tata era chemat si in comuna ,la lume,sa le altoiasca si desigur ca ceea ce altoia acasa la noi le dadea unora si altora,probabil contra cost,ca nu era betiv.

A venit  revolutia,iliescu si mi-au luat trandafirii folosindu-se de ei,fiindca stia ca trandafirii sunt iubiti de majoritatea populatiei si miza pe  asta,ceea ce s-a si intamplat,au castigat alegerile cu…trandafirii lu’tata meu.

Culoarea portocalie este vie,este ca soarele datatoare de buna dispozitie,iti incalzeste sufletul chiar daca ai necazuri.Portocalele erau trufandale toata viata mea,pana dupa revolutie,deci ceva scump si dorit care se tinea  deoparte,sa ramana copiilor.Adultii nu mancau portocale nu fiindca nu le-ar fi placut…nuuu,ci pentru ca se statea la cozi infernale pentru portocale (  auzi!  a bagat portocale  :(   era un slogan mai degraba trist ca puteai muri inainte sau dupa ce ai iesit din nebunia de la coada).Era ceva rar intalnit in casele oamenilor si mult dorit de catre toata lumea.

A venit basescu cu ai lui,fireste ca desprinsi din tepii trandafirilor si mi-au luat,ne-au luat si culoarea preferata a fructului „oprit” involuntar.

Acum mi-a mai ramas vorba dulce,vorba care te unge pe inima,care dac-o spui iti face bine si tie nu numai celui adresata..vorba cu care eu ma alint,cu care va alint,care-mi place s-o pronunt si care ma aduce mult mai aproape  de  voi  ,de fiecare,prin pronuntare.Caci,asa cum am mai zis,nu o spun decat atunci cand o simt si o spun destul de des,fiindca da,imi sunteti dragi atunci cand va zic…dragilor  😀

Mi-a luat-o si pe asta,tot el cel cu ..draga stolo…si mi-au demonetizat-o( pe un blog,cineva ma ridiculiza zicandu-mi”draga Elisa”  si eu ce era sa fac?m-am facut ca nu vad/inteleg si gata).

Deci,nu mai  pot!Nu mai vreau sa-mi ia nimeni nimic,vreau trandafirii inapoi,vreau portocaliul meu,al rosiilor mele minunate,inapoi,vreau pe „draga” inapoi.As vrea sa ma trezesc intr-o dimineata si toate astea sa fie fost un vis urat,sa ma trezesc intr-o tara normala care dupa 20 de ani este ca si California(fara foc).