Mi-au fost…subtilizate.

Nu mai pot cu astea  ,cu faptul ca tot ceea ce era important pentru mine mi-a fost luat.Pai ,uite:eu iubesc trandafirii din copilarie.Tata meu ,in tineretele lui,cand nu era tata meu era gradinar la Gradina Botanica din Timisoara si acolo,printre altele altoia trandafiri,lucru pe care a continuat sa-l faca si in gradina noastra de cum a fost posibil,adica dupa ce colectivul si-a luat laba de pe ea,de pe gradina noastra(zicand ca-i prea mare si-a bagat in ea serele).Tata era chemat si in comuna ,la lume,sa le altoiasca si desigur ca ceea ce altoia acasa la noi le dadea unora si altora,probabil contra cost,ca nu era betiv.

A venit  revolutia,iliescu si mi-au luat trandafirii folosindu-se de ei,fiindca stia ca trandafirii sunt iubiti de majoritatea populatiei si miza pe  asta,ceea ce s-a si intamplat,au castigat alegerile cu…trandafirii lu’tata meu.

Culoarea portocalie este vie,este ca soarele datatoare de buna dispozitie,iti incalzeste sufletul chiar daca ai necazuri.Portocalele erau trufandale toata viata mea,pana dupa revolutie,deci ceva scump si dorit care se tinea  deoparte,sa ramana copiilor.Adultii nu mancau portocale nu fiindca nu le-ar fi placut…nuuu,ci pentru ca se statea la cozi infernale pentru portocale (  auzi!  a bagat portocale  :(   era un slogan mai degraba trist ca puteai muri inainte sau dupa ce ai iesit din nebunia de la coada).Era ceva rar intalnit in casele oamenilor si mult dorit de catre toata lumea.

A venit basescu cu ai lui,fireste ca desprinsi din tepii trandafirilor si mi-au luat,ne-au luat si culoarea preferata a fructului „oprit” involuntar.

Acum mi-a mai ramas vorba dulce,vorba care te unge pe inima,care dac-o spui iti face bine si tie nu numai celui adresata..vorba cu care eu ma alint,cu care va alint,care-mi place s-o pronunt si care ma aduce mult mai aproape  de  voi  ,de fiecare,prin pronuntare.Caci,asa cum am mai zis,nu o spun decat atunci cand o simt si o spun destul de des,fiindca da,imi sunteti dragi atunci cand va zic…dragilor  😀

Mi-a luat-o si pe asta,tot el cel cu ..draga stolo…si mi-au demonetizat-o( pe un blog,cineva ma ridiculiza zicandu-mi”draga Elisa”  si eu ce era sa fac?m-am facut ca nu vad/inteleg si gata).

Deci,nu mai  pot!Nu mai vreau sa-mi ia nimeni nimic,vreau trandafirii inapoi,vreau portocaliul meu,al rosiilor mele minunate,inapoi,vreau pe „draga” inapoi.As vrea sa ma trezesc intr-o dimineata si toate astea sa fie fost un vis urat,sa ma trezesc intr-o tara normala care dupa 20 de ani este ca si California(fara foc).