Tag Archives: vise

Când visele se lasă moștenire

Cine s-ar fi gandit, cand eram copil si mama ne povestea cum a cerut-o pe ea de nevasta un american (in devenire) si ea l-a refuzat, cine  credea ca din rasetele noastre la asa o poveste, poveste din care noi, copiii ei, ba nu eram noi, ba eram americani…cine s-ar fi gandit ca visul sau sansa mamei noastre va trece doua generatii si nepotii ei, toti, or sa traiasca fie visul american, fie visul australian, fie visul unei Europe occidentale?!

Da, asa a fost si , Doamne, cat mai radeam noi si cand ne mai povestea si despre visul ei ca sa cumpere o casa mai la marginea Timisoarei, sa duca acolo si vaca si sa aiba gradina si sa ne creasca la oras, sa facem scoli bune si ea sa ne primeasca acasa cu toate bunatatile „ca de la tara”?!

Caci si asta era o poveste pe care nu am s-o uit, nu uit fiindca imaginea vacii legata de pomul din strada o am inca in minte si casa o vad si gradina si o vad si pe mama cum ne astepta de la scoala cu mancare buna preparata din bunatatile crecute de ea la oras.Mama noastra musai sa stie ca toti nepotii ei traiesc asa cum ea visase pentru copiii ei care eram noi, fetele lu’Anica lu’Măxân: Elena (dupa regina mama), Victoria (dupa regina Victoria si Elisabeta (dupa regina Marii Britanii). Nu, nici decum, asta este plamadeala mea, numele noastre erau dupa neamuri/rude, nicidecum dupa regine. Dar ce potriveala!!!!

Asadar, dragii mei, mama este in cer iar noi, doar doua surori, suntem pe pamantul tarii noastre, copiii nostri, insa, traiesc viata pe care si-a dorit-o mama, ne-am dorit-o noi, dar doar la ei, a treia generatie s-a ivit destinul acesta.

Traim de parca am fi nemuritori, nu facem nimic deosebit ca si cand n-am sti ca intr-o zi nu vom mai fi, atat de inconstienti suntem, visam si noi, adica eu, eu am un vis la fel de irealizabil ca al mamei, sa am bani multi, sa cumpar casa cu gradina langa copii, sa le cultiv fructe si legume si sa le cresc pasari, sa-mi astept nepotica cu mancare buna de la scoala si sa imbatranesc utila. Sa imbratisez o fetita care acum imbratiseaza tableta dupa ce-mi flutura din palma un sarut.

Vise de mame, vise repetabile, vise mostenite si vise implinite.

 

La sfarsit de 2013

Draga mea, mamico! Nu ai trait sa vezi minunea din ’89. Nu ne trecea noua prin minte ca se va putea intampla asa ceva vreodata si s-a ‘ntamplat. Ne-au dat, mamico, pamantul inapoi. Da, doar pamantul, caii si platforma cu care caram pepeni si coserile cu cirese, la piat, nu le-am mai vazut. Nici semanatoarea, nici celelalte masini agricole, nici speranta ca va fi mai bine, mamico, nici aia nu ne-au dat-o inapoi. Nici speranta ca in casa, pe care, cu atata truda si cu ajutorul vostru am cladit-o, va creste nepotica noastra – apropo, ziceam atunci sa punem parchet peste tot si pe hol si pe scara ca stii cum sunt copiii mici, se tarasc pe jos, se aseaza cu funduletul pe trepte si sa nu le fie rece, ca lumea punea piatra rece pe atunci – nu ne-a dat-o inapoi. De fapt astia de acum, mamico, i-au izgonit pe copiii nostri, pe toti, care unde a vazut, cu ochii, o speranta de viata mai normala decat in scumpa noastra patrie, Romania. Si dupa 24 de ani, nu numai ca romanilor le merge mai rau ca inainte (caci cine draq avea dorinte sa plece peste granita in vremurile alea, aveam noi astfel de nevoi? ) dar ne-au luat, mamico, bucuria de a fi bunici in tara la noi, pe limba noastra romaneasca. Pai, Luci, mamico, este si grandmother in California si  Oma in Germania, eu sunt gandma, dar mi se spune maica, asa a vrut Dumnezeu sa se’ntample ca fetita lui Cosmin, dragul dumitale nepot, sa ne spuna maica si taica, asa cum va strigam noi toti pe voi, dragii nostri parinti.

Si n-ar fi nimic ca suntem grandma si grandpa, dar o simtim atat de dureros cand copilasul, de unde, cand era de 6 luni, pana pe la doi ani jumatate, era tot o bucurie cand ne intalneam pe video chat, de la o vreme nu mai avem audienta 🙁  Nu o mai putem capacita, nu intelegem ce spune si nici ea nu-i interesata de limba noastra cea romaneasca.

Era asa de draguta odata, cam acum o luna si ceva, statea in patul ei cel nou, treisferturi (asa cum is bicicletele treisferturi, is si paturile ), rezemata de capul patului si cu tableta se uita la desene. Noi vorbeam cu Cosmin romaneste, normal si la un moment dat Cosmin a intrebat-o daca intelege ceva din ce vorbim noi. Ea da din cap ca nu. Noi radem sa ne prapadim, cum nu intelegi, Lara, daca stii sa raspunzi? Apoi la insistentele tatalui ei, cum ca poate intelege un pic, un pic, a dat din cap ca DA si a facut un gest catre tata-so cu mana, care spunea”lasa-ma’n pace,  nu ma mai tachina”.

Asa ca, mamico draga, asta-i durerea noastra cea mai mare, suntem bunici pe limbi straine si de video chat.

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Scrisesem in Ajun de Craciun, probabil ca eram cam trista. Nu este cazul, suntem sanatosi si asta e tot ce conteaza, pe langa faptul ca ei, copiii  nostri, sunt sanatosi. Iar azi, 31 decembrie, m-am pregatit asa ca de obicei, cu de toate: coasta si carnati afumati cu hrean, ciorba de perisoare, friptura cu mere, jumari, sfecla rosie cu hrean, strudel cu visine, cozonac cu mac, prajitura „Adela”. Cu toate astea nu ma bucur de mancare, doar o mananc ca-mi place  :D, am mult peste greutatea mea obisnuita  🙁 si bunatatile te imbie.

Inchei cu gandul la cei care mi-au deschis, anul acesta, 2013, blogul spre a se b ucura impreuna cu mine de ceea ce am scris. Ideea este ca toata lumea care revine intr-un loc, revine fiindca-i place ce vede, ce citeste, ce afla, pozele ori altceva. Am inceput pe spatiu privat la sfarsitul lui 2010 si iata cata lume m-a vizitat de atunci, mai mult de 1,5 milioane de pagini deschise in trei ani.

             Page Views                 Unique Visits     First Time Visits   Returning Visits
Total 1,654,696                    963,970               709,386                 254,584

Year     Page Views      Unique Visits    First Time Visits    Returning Visits
2013    166,795             106,021             80,429                       25,592
2012    687,342            418,542             304,208                   114,334
2011    747,485             411,470            302,439                   109,031
2010   53,074                27,937                 22,310                         5,627

Tuturor vizitatorilor mei din toti anii astia, ani care coincid cu viata mea de bunica, va doresc un An Nou Fericit! Un 2014 asa cu vi-l imaginati! Un An 2014 cu impliniri de vise! Un An Nou cu realizari pe sufletul vostru!

LA MULTI ANI!

Grădina cu vise

Cand ma asez pe butucul din spatele casei,  sub pergola cu clematita si trandafirii cataratori, cu flori pe care le cunosc sau nu, incep sa visez. Recunosc ca nu am facut-o pana acum,  eu imi propuneam si apoi, daca era posibil, faceam, dar de visat nu obisnuiam sa visez, decat noaptea in somn.

Visez ca sunt cu toate cele din jurul meu, flori si fructe, cainii si gradina, acolo. Sa iau cu mine, cum iei o carte preferata intr-o calatorie,  tot ce iubesc aici si sa plec.

Vedeti, nici sa visez nu stiu, caci dac-as sti as putea scrie…

Visez sa-mi strang nepoata in brate in fiecare zi macar o data, sa-i spun „iubita mea scumpa” macar o data in fiecare zi, sa o iau de manute si sa facem impreuna primii ei pasi  si sa o aud cum spune ” hha!” si „hhâ”  si „mama” si „tata” si „papa” si sa rad cu ea, sa traiesc ca o bunica ce sunt. Oare chiar sunt?

Visez sa-i fac mancarica preferata, cu drag si sa-i pun lingurita in manuta, sa o las sa se mazgaleasca pe obraz fara sa o sterg imediat si sa o las sa se bucure de ceea ce face, sa nu o cert niciodata, sa-i spun ,  cu rabdarea dobandita de varsta, ce e bine si ce e rau si ea sa se uite la mine cu candoare si sa-mi spuna „hhâ”  …

Visez sa-i spun povesti seara cand se culca si ea sa nu adoarma pana nu se termina povestea, asa cum s-a intamplat la doua luni ale ei cand am potolit-o din plans doar cu o poveste  si a adormit abia la sfarsitul ei. Visez sa-i asez parul pe frunte, sa-i impletesc codite si sa o imbratisez, daca ei ii place asta, s-o tin o secunda langa inima mea si sa-i transmit toata dragostea mea care , acum, ma doare tare.

Visez…