Tag Archives: dor

Romania mea

Ce simt eu de 1 Decembrie, simt tot timpul, doar ca azi, imagini de televiziune si muzica patriotica ma determina sa scriu, nu doar sa simt.

Simt un imens dor de parintii mei care m-au crescut cu multa dragoste, fara bataie, cu intelegere, cu laude meritate si ironii din care am invatat sa ma autodepasesc.

Simt un dor nemasurat de copiii mei, copilul meu are acum sotie si copil, familia lui, care  este si familia mea. Ei traiesc in emisfera sudica si asta ma face sa stau mai tot timpul cu fata spre SE (sudest). Viata mea de acum se trece in mare parte cu gandul la ei, cu rugaciuni pentru ei, cu dorinta de a-i imbratisa, cu speranta ca le este bine.

Simt un dor nesfarsit de copilarie, desi erau vremuri grele, cred ca am fost un copil rasfatat de soarta, iubit de parinti, apreciat la scoli, admirat de colegi, uneori. Mi-e dor de locurile natale acolo unde mai am doar morminte, de praful din curte cand toata vara nu ploua deloc si caram apa in gradina la fasolea urcatoare pe care mama o ducea la piata sa faca bani, sa ne creasca. Mi-e dor de ploaia de vara din Comlosul Mare cand tarana se facea imala si umblam desculta prin „clisa” mocirlinu-ma pe picioare, scotand jucaus imala printre degetele de la picioare. Mi-e dor de gradina uriasa – un hectar – in care daca intram cu o coaja de paine, vara sau toamna, in mana,  puteam sa ma satur si sa nu mai astept mancare gatita. Mi-e dor de ai mei, de toti cei cu care am trait in acele vremuri si din care o  mai am doar pe sora mea, Luci cu familia ei impartita in zari.

Simt ca mi-e dor de elevii mei, de fetele lor uimite si de figurile lor dornice sa absoarba toate sensurile pe care le auzeau despre fenomenele fizice, elevi care nu m-au dat uitarii nici dupa zeci de ani de la absolvire. Si care sunt imprastiati in lumea mare dupa norocul fiecaruia.

Mi-e dor si asta este o stare permanenta, este starea mea fundamentala. Nu stiu cum este sa nu-ti fie dor, mi-e dor si in somn si atunci visez despre toate.

A fost odată … sau once upon a time…

… cand se bateau puricii pe burta si aveau sapte cojoace…

sau nu era asa?

era in 2008 si am cunoscut multa lume minunata. de unii mai stiu si acum, am ramas prieteni (nu-i asa Manole? ) , despre altii, insa, nu mai stiu nimic.

Era Cavalerul Sukarit de la Palatul Imparatesei . Mai stie cineva de dumnealui? Locuieste in Petrosani, cred si avea un umor aparte. De fapt, recitind niste comentarii de pe vremuri, parca si eu aveam mai mult umor . Ce vremuri!

Apoi era Gina din Iasi. Draga mea Gina pe care am cunoscut-o in prima serie a reallity shwoului Nora pentru mama. Deodata nu a mai venit sa vada ce mai scriu si dusa a fost. Imi pare tare rau.

De curand (un an, doi ) m-a parasit si Zincabeiu. Despre doamna profesoara, insa, stie Manole, sper sa stie de bine. Cat de tare ma bucuram s-o gasesc si pe ea la comentarii!

Cu Gabi din Deva am vorbit de curand, ea se uita pe blogul meu dar trece in tacere. Mi-e dor si de tine, Gabi  🙂

Era Floris, avea si un blog, este din Cluj si am dedus ca-i „ea” Florina de pe FB. Vorbim, ne intelegem gandirile, e bine.

2008. Ce mult mi se pare de atunci! Cititi „Retetele mele” la comentarii si veti vedea ca am dreptate.  Dragilor, oriunde ati fi, orice-ati face, va doresc BINELE!

Când dorul doare și neputința ne desparte

vazut din AustraliaDe cand am plecat de la copii, pe 24 septembrie, i-am vazut o singura data. Ba ca aveau musafiri in doua serii, ba ca au uitat ca este sambata, ba ca aveau  birthday la nasi si la prieteni si uite asa treceau sambetele si duminicile lasand in urma doar amintirile de atunci, pozele si filmuletele tinandu-ne de cald mai bine de o luna de zile. Dar azi, pentru azi am fost categorica, i-am spus fiului meu ca le-am facut program, ne vedem la 5. Am zis.

Doamnee, cum sa ne uite minunea mea mica si frumoasa ca o papusa de vitrina cu superbitati, s-a bucurat asa de tare , razand si aruncandu-se pe spate, apoi revenea, se uita iar la noi, iar radea si se lasa pe spate, eu o iubeam cu toata fiinta mea, cu gesturi, cu vorbe, cu rasete si cantece, cu  taceri de ascultat  , cu batut din palme la toate cate ni le arata ea ca le-a deprins de cand nu ne-am mai vazut. De parca ar fi zis: uite maica, stiu sa ma imbrac singura, si-a dat jos pantalonasii de casa si si-a pus blugii, apoi i-am cerut sa ne arate jucariile, are doi iepurasi de plus de care nu se desparte cand doarme acasa, mi-a aratat-o pe minnie si pe baby Darla, belusul pe care l-a primit de ziua ei de la bunica. Era atat de fericita ca se joaca bunica cu ea, tinea bebelusul cu o mana si cu cealalta il batea usor pe spate , se uita la noi, eu o incurajam sa se joace cu jucariile ei si cu mine si uite asa ne-am bucurat o vreme.

Apoi i-a facut masaj lui daddy, se urca pe spatele lui, in picioare si sarea de acolo ca de pe o treapta. Asta o amuza tare mult, mie mi-era frica sa nu se loveasca de ceva obiecte din jur. Mai venea aproape de ecran si ma striga maica si radea si sarea fericita de parca eram amandoua, toti patru in aceeasi incapere. Deodata a zis ceva ce n-am inteles apoi ca sa inteleg s-a dus la geam si a dat jaluzelele la o parte spunand rain. Da, ploua la ei, am vazut si eu pe net. O imbratisam pe nepotica mea iubita si scumpa din toata inima, ii spuneam ca numele ei este Lara Nicole si asa rasturnata pe o parte a zis Nicole. Da, zic, pe tine te cheama Lara Nicole, you have a great name, like you. Era serioasa cand pronunta Nicole, uitase fiindca eu ii spuneam cand am fost la ei dar parintii ei nu o striga cu numele complet.

Apoi draga mea nepotica a dansat de bucurie ca ne-am revazut, cu bebeul in brate, se mai arunca pe jos, eu ii spuneam I love you, I love you… si deodata il aud pe daddy said again, la care ea ne-a raspuns I love you foarte clar si dragastos aruncata pe jos cu fata la covor. Of Doamne, ce-as fi luat-o eu in brate si as fi invartit-o  si-as fi strans-o si-as fi pupat-o si iar as fi strans-o atat cat m-ar fi lasat ea, dar toate astea doar i le-am spus. Si atunci, fericirea de pe chipul ei, deodata, s-a topit intr-o tristete dureroasa cand puse degetul aratator pe obraz si vazu ca nu simte atingerea mea cu care ma tot laudam. Cum? De ce nu ma imbratiseaza bunica, de ce nu ma pupa bunica, de ce  nu se invarteste cu mine in brate pana  nu mai putem de ras? Si repede, repede daddy a luat-o si a imbratisat-o , a pupat-o, a strans-o’n brate cu dedicatie de la maica si momentul trecuse cu bine, rasul si veselia reveneau treptat, eram iarasi impreuna.

Bye maica, see you later si vrea sa inchida capacul de la laptop. Ne pupam pe ecran, ea imbratiseaza laptopul , eu fac la fel, see you next timp, ne trimitem pupici cu amandoua mainile, taica lacrimeaza caci copilul i-a pronuntat si numele lui, emotiile despartirii sunt sfasietoare, implor pe Domnul…dar nici nu stiu ce sa-L implor fiindca nu vad  alfel de intalniri.