Draga mea, mamico! Nu ai trait sa vezi minunea din ’89. Nu ne trecea noua prin minte ca se va putea intampla asa ceva vreodata si s-a ‘ntamplat. Ne-au dat, mamico, pamantul inapoi. Da, doar pamantul, caii si platforma cu care caram pepeni si coserile cu cirese, la piat, nu le-am mai vazut. Nici semanatoarea, nici celelalte masini agricole, nici speranta ca va fi mai bine, mamico, nici aia nu ne-au dat-o inapoi. Nici speranta ca in casa, pe care, cu atata truda si cu ajutorul vostru am cladit-o, va creste nepotica noastra – apropo, ziceam atunci sa punem parchet peste tot si pe hol si pe scara ca stii cum sunt copiii mici, se tarasc pe jos, se aseaza cu funduletul pe trepte si sa nu le fie rece, ca lumea punea piatra rece pe atunci – nu ne-a dat-o inapoi. De fapt astia de acum, mamico, i-au izgonit pe copiii nostri, pe toti, care unde a vazut, cu ochii, o speranta de viata mai normala decat in scumpa noastra patrie, Romania. Si dupa 24 de ani, nu numai ca romanilor le merge mai rau ca inainte (caci cine draq avea dorinte sa plece peste granita in vremurile alea, aveam noi astfel de nevoi? ) dar ne-au luat, mamico, bucuria de a fi bunici in tara la noi, pe limba noastra romaneasca. Pai, Luci, mamico, este si grandmother in California si Oma in Germania, eu sunt gandma, dar mi se spune maica, asa a vrut Dumnezeu sa se’ntample ca fetita lui Cosmin, dragul dumitale nepot, sa ne spuna maica si taica, asa cum va strigam noi toti pe voi, dragii nostri parinti.
Si n-ar fi nimic ca suntem grandma si grandpa, dar o simtim atat de dureros cand copilasul, de unde, cand era de 6 luni, pana pe la doi ani jumatate, era tot o bucurie cand ne intalneam pe video chat, de la o vreme nu mai avem audienta 🙁 Nu o mai putem capacita, nu intelegem ce spune si nici ea nu-i interesata de limba noastra cea romaneasca.
Era asa de draguta odata, cam acum o luna si ceva, statea in patul ei cel nou, treisferturi (asa cum is bicicletele treisferturi, is si paturile ), rezemata de capul patului si cu tableta se uita la desene. Noi vorbeam cu Cosmin romaneste, normal si la un moment dat Cosmin a intrebat-o daca intelege ceva din ce vorbim noi. Ea da din cap ca nu. Noi radem sa ne prapadim, cum nu intelegi, Lara, daca stii sa raspunzi? Apoi la insistentele tatalui ei, cum ca poate intelege un pic, un pic, a dat din cap ca DA si a facut un gest catre tata-so cu mana, care spunea”lasa-ma’n pace, nu ma mai tachina”.
Asa ca, mamico draga, asta-i durerea noastra cea mai mare, suntem bunici pe limbi straine si de video chat.
––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Scrisesem in Ajun de Craciun, probabil ca eram cam trista. Nu este cazul, suntem sanatosi si asta e tot ce conteaza, pe langa faptul ca ei, copiii nostri, sunt sanatosi. Iar azi, 31 decembrie, m-am pregatit asa ca de obicei, cu de toate: coasta si carnati afumati cu hrean, ciorba de perisoare, friptura cu mere, jumari, sfecla rosie cu hrean, strudel cu visine, cozonac cu mac, prajitura „Adela”. Cu toate astea nu ma bucur de mancare, doar o mananc ca-mi place :D, am mult peste greutatea mea obisnuita 🙁 si bunatatile te imbie.
Inchei cu gandul la cei care mi-au deschis, anul acesta, 2013, blogul spre a se b ucura impreuna cu mine de ceea ce am scris. Ideea este ca toata lumea care revine intr-un loc, revine fiindca-i place ce vede, ce citeste, ce afla, pozele ori altceva. Am inceput pe spatiu privat la sfarsitul lui 2010 si iata cata lume m-a vizitat de atunci, mai mult de 1,5 milioane de pagini deschise in trei ani.
Page Views Unique Visits First Time Visits Returning Visits
Total 1,654,696 963,970 709,386 254,584
Year Page Views Unique Visits First Time Visits Returning Visits
2013 166,795 106,021 80,429 25,592
2012 687,342 418,542 304,208 114,334
2011 747,485 411,470 302,439 109,031
2010 53,074 27,937 22,310 5,627
Tuturor vizitatorilor mei din toti anii astia, ani care coincid cu viata mea de bunica, va doresc un An Nou Fericit! Un 2014 asa cu vi-l imaginati! Un An 2014 cu impliniri de vise! Un An Nou cu realizari pe sufletul vostru!
LA MULTI ANI!
Clipa despartirii anilor este atat de scurta,abia am timp sa ma gandesc la toti cei dragi mie,incepand cu copiii,sotul,sora,cumnatul si continuind cu nepotii mei,toti cei patru,dragii de ei si cu inca patru copii de la ei,deci opt nepoti si toti copiii si nepotii surorii mele dragi,Lucia.Apoi sunt prietenii,voi si cei care nu-mi citesc blogul.Asa ca la mine nu mai am timp sa ma gandesc,trece clipa,sorb licoarea binecuvantata,pup,imbratisez si gata…abia dupa aceea ,de obicei,ma gandeam la mine si la dorintele mele.Asta mi-a fost invatatura de minte si acum am sa ma gandesc din timp,iar atunci …doar updatez 😛