Dupa zece zile de frig si ploi, vant si 10 grade C ziua mi-este tot mai clar ca vara asta a trecut. Pe principiul ca tot ceea ce a trecut este regretabil, incepe sa mi se raceasca maduva oaselor, sa simt ca am articulatii, sa-mi dau seama ca noaptea este mult prea lunga, ca ziua este prea intunecata, ca apa este prea rece si ca soarele o fi intrat in spatele Lunii Rosii de ieri noapte si a ramas acolo, lui priindu-i nitica umbra mai multa vreme.
Da. A fost vara lui 2015. A fost calda, caniculara, fierbinte (uite, numai ce zic din astea si mi se incalzesc genunchii), luminoasa, secetoasa si ucigator de arzatoare. A ars frunze si flori, a fiert rosiile coapte pe vrejii lor si astfel bulionul s-a facut singur, a umplut pietele cu legume si fructe ieftine (niciodata nu am luat gogosari frumosi cu 3 lei/kg ), au fost cirese contemporane cu pepenii verzi de nu mai stiam, pe moment, in ce anotimp suntem, vinetele au fost faine pentru cine stie sa le deosebeasca (pulpa alba si cu seminte mici si necoapte, grase si ramase albe si dupa copt), rosiile nu stiu, zau daca m-am uitat toata vara la rosiile din piata (parca prin septembrie am vazut niste gramezi de rosii mari, mari si cu zece lei /kg), toate-au fost la superlativ desi seceta a fost peste tot. Bravo, natura! Cinste cui te-a pazit, pretuit, protejat, ferit de poluare si cinste cui te iubeste si nu te distruge!
Multumesc natură ca mi-ai umplut si anul acesta pivnita: sirop de zmeura, bulion, rosii in bulion, gogosari cu vinete murate, gogosari in otet, castraveti, gogonele cu conopida, cu sfecla si cu pepene verde, ba si cu dovleac de placinta crescut potrivit sa intre prin gura borcanului. Of, dac-ati sti cat am umblat intr-o zi calduroasa prin oras sa cautam un borcan cu gura mare??? Ne, n-am gasit, azi nu se mai fac borcane mari cu gura mare, doar din acelea cu capac. Asa ca am venit acasa si am aplicat zicala mamei mele:” du-te’n sat si dă de stire, vin-acas’si fă cum poti”. Adica am eliberat un borcan mare de visinata (a, da, de visinata uitase, am pus de trei ori, deci au iesit trei borcane) si am introdus in el bostanii si sfecla. Si astea sunt doar cele de anul asta, ce sa mai zic de zecile de sticle de bulion de anul trecut si gemurile de piersici cu samburi de caise si felii de lamaie, de caise, de visine – dulceata si tot asa, ajung si la otetul de mere care, cel din poza, este de anul trecut ca cel de anul asta este inca in borcane. Fiindca am constatat ca daca nu-l trag in sticle dupa 40 de zile se face mult mai bun, asa ca va ramane in borcane pana la o alta decizie. Iar zacusca, a…mi-a iesit atat de condimentata cu cimbru si busuioc, piper si boia de ardei, sare si frunze de dafin si-o facui asa cum imi place mie, coapte toate si tocate cu mana, da, nu cu masina.
Repede, tare repede a trecut vara asta, prea repede. Si regret asta nu fiindca mai aveam de munca si n-am avut loc pentru ea fiindca s-a sfarsit vara, nu. Fiindca nici in timpul verii nu m-am prea obosit (mai mult m-a obosit caldura decat munca), cu sapa n-am dat aproape deloc, m-am plimbat, am cules si am conservat. Si nu am zis de camara inghetata! Acolo a fost multa munca, la cules de zmeura si ce-am mai congelat.
SA VA PRIASCA TOT CE-ATI CONSERVAT SI SA VA PLACA ESTE IMPORTANT!
