Inspirație- expirație

Dragi copii

De-acum incolo vom vorbi,

Căci nu putea’vom ocoli,

Deși se pare ca n’om ști,

Despre-a  muri.

Despre-a muri cu-adevărat

Nu câteodată, din păcat,

Călcând in stânga scobâlțat,

Ci simplu, greu si trist  , plecat.

Incep sa cred că e’nceput,

Că viața mea a cam trecut,

Si’ncă nu știu dac’am făcut

Chiar tot ce am putut.

Un incept, așa il simt

 Cu tot tacâmul ruginit

Si sper, ca orice inceput,

Să fie lung si incâlcit,

Să se incurce deșirat,

Să prelungească „am plecat”

La infinit.

Fiindcă, atâta cat trăim,

E simplu să ne’nchipuim.

O lume fără noi nu stim,

Cu-ai noștri toti am vrea sa fim,

Să nu murim.

      …#…$… %…@…&…*…!…?…::…”…)…(…%…>…<…2…9…4…0…6…C…O…H

 

4 Responses to Inspirație- expirație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.