Dragi copii
De-acum incolo vom vorbi,
Căci nu putea’vom ocoli,
Deși se pare ca n’om ști,
Despre-a muri.
Despre-a muri cu-adevărat
Nu câteodată, din păcat,
Călcând in stânga scobâlțat,
Ci simplu, greu si trist , plecat.
Incep sa cred că e’nceput,
Că viața mea a cam trecut,
Si’ncă nu știu dac’am făcut
Chiar tot ce am putut.
Un incept, așa il simt
Cu tot tacâmul ruginit
Si sper, ca orice inceput,
Să fie lung si incâlcit,
Să se incurce deșirat,
Să prelungească „am plecat”
La infinit.
Fiindcă, atâta cat trăim,
E simplu să ne’nchipuim.
O lume fără noi nu stim,
Cu-ai noștri toti am vrea sa fim,
Să nu murim.
…#…$… %…@…&…*…!…?…::…”…)…(…%…>…<…2…9…4…0…6…C…O…H