Tag Archives: bunica

I’m baca (bunica)

Posted on 4 august 2012 by Elisa| 18 Comments

Am asteptat ziua in care nepoata mea, Lara Nicole, o sa-mi spuna pe nume. Nora mea imi zice Eli, asa ca si Lara a pronuntat usor cele trei litere. Dar azi, eram la shoping si cum statea ea intinsa in portbagaj (la schimbat daiperul) numai ce vad ca intinde mana catre mine si zice „baca”. Da, spune nora mea, asa iti zice, te striga si prin casa asa. Cred ca cine  nu este bunica nu poate intelege cat de pretioasa este porecla cu care te striga nepotul/nepoata care vorbeste in engleza si intelege  romaneste, iar eu  nu ezitam, astea sase saptamani, sa pronunt „bunica”: iubita lu’bunica, scumpa lu’bunica, draga lu’bunica, bunica te iubeste, bunica vine la tine, bunica este bolnava, pe bunica o doare gatul, bunica nu mai poate sa stea in picioare cu tine in brate, desi seara la culcare i se spunea „night – night grandma”. Si ea: night- night  🙂

Da, sunt o baca fericita. Sora mea este bibi, prietena ea este camu, iar eu sunt baca. Deocamdata sau forever. Ador sa fiu baca (parca si fructul rosiei este tot asa  😀 )

Posted in Amintirile mele, Australia, Lara Nicole

Tagged , ,

Pentru nepoțica mea, Lara Nicole

Posted on 23 martie 2012 by Elisa| 8 Comments

Draga lu’bunica, acum cand tu citesti aceasta postare,  poate ca bunica nu va mai fi sa-ti vorbeasca. De aceea vreau sa-ti spun acum, ca sa stii. Azi este ziua verisorului tau, Tobias, are 6 ani si la toamna merge la scoala. El este germanofil asa ca va merge la Lenau, un liceu renumit din Timisoara.

Sa-i spunem impreuna, azi 23 martie, orice an ar fi,

LA MULTI ANI, TOBIAS!

 Alles Gute zum Geburtstag !

Pe langa Tobias, draga mea Lara, tu mai ai trei verisoare in America. Acum traiesc in Beverly Hills si sunt maricele: Clea are 19 ani, Celine are 16 ani si Grace are 9 ani. Acestea sunt rudele tale din partea tatalui tau, cele mai apropiate rude ale tale. Sa nu uiti asta, scumpa mea . Noi bunicile, sora mea,  Luci si cu mine va iubim pe toti ca pe ochii din cap, ca pe ceea ce ramane dupa noi, ca pe viitorul nostru. Sa fiti sanatosi cu totii si sa aveti noroc in viata!

Parintii vostri, Simona, Cosmin si Lucian sunt verisori primari, sunt copiii nostri si ei va iubesc ca pe  ochii din cap.  Ei sunt generatia dintre bunici si nepoti. Sa le dea Dumnezeu sanatate sa va creasca mari pe toti  si sa va bucurati impreuna fiecare unul de celalalt si de implinirile voastre. Bunica Eli te iubeste mult de tot. Esti in sufletul meu si in poze pe peretii casei in care locuiesc si ma incarc privindu-te cum zambesti sau razi dezinvolt si parca imi razi mie. Tu acum ai 1 an si jumatate si cred ca stii de noi,  fiindca,  atunci cand ne intalnim pe webcam, cand se deschide fereastra si tu esti deja instalata in scaunelul tau, cand ma/ne  vezi incepi sa razi si sa dai din manute in semn de hello si ne trimiti pupuci prin fluturasi care trec dincolo de ecranele noastre. Nu stiu de la ce varsta o sa ai tu amintiri, dar eu nu o sa uit primele tale cuvinte auzite de mine,  mami, daddy, dog, dirty si nu ne-am mai vazut de doua saptamani si mi-e tare dor sa te vad si aud, sa ma incarc pentru saptamana urmatoare cu amintiri dragi.

 Bunica te imbratiseaza cu toata dragostea din lume si se roaga sa cresti frumos, sa fii vesela si fericita, sa iubesti si sa fii iubita, sa ai noroc in viata! Te sarut. Be happy!

Posted in Amintirile mele, Lara Nicole, Sarbatorim

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Grădina cu vise

Posted on 28 august 2011 by Elisa| 23 Comments

Cand ma asez pe butucul din spatele casei,  sub pergola cu clematita si trandafirii cataratori, cu flori pe care le cunosc sau nu, incep sa visez. Recunosc ca nu am facut-o pana acum,  eu imi propuneam si apoi, daca era posibil, faceam, dar de visat nu obisnuiam sa visez, decat noaptea in somn.

Visez ca sunt cu toate cele din jurul meu, flori si fructe, cainii si gradina, acolo. Sa iau cu mine, cum iei o carte preferata intr-o calatorie,  tot ce iubesc aici si sa plec.

Vedeti, nici sa visez nu stiu, caci dac-as sti as putea scrie…

Visez sa-mi strang nepoata in brate in fiecare zi macar o data, sa-i spun „iubita mea scumpa” macar o data in fiecare zi, sa o iau de manute si sa facem impreuna primii ei pasi  si sa o aud cum spune ” hha!” si „hhâ”  si „mama” si „tata” si „papa” si sa rad cu ea, sa traiesc ca o bunica ce sunt. Oare chiar sunt?

Visez sa-i fac mancarica preferata, cu drag si sa-i pun lingurita in manuta, sa o las sa se mazgaleasca pe obraz fara sa o sterg imediat si sa o las sa se bucure de ceea ce face, sa nu o cert niciodata, sa-i spun ,  cu rabdarea dobandita de varsta, ce e bine si ce e rau si ea sa se uite la mine cu candoare si sa-mi spuna „hhâ”  …

Visez sa-i spun povesti seara cand se culca si ea sa nu adoarma pana nu se termina povestea, asa cum s-a intamplat la doua luni ale ei cand am potolit-o din plans doar cu o poveste  si a adormit abia la sfarsitul ei. Visez sa-i asez parul pe frunte, sa-i impletesc codite si sa o imbratisez, daca ei ii place asta, s-o tin o secunda langa inima mea si sa-i transmit toata dragostea mea care , acum, ma doare tare.

Visez…   

Posted in Amintirile mele, Gradina cu vise, Lara Nicole

Tagged , , , ,