Datorez Gabrielei aceasta postare si-i multumesc ca mi-a amintit ca sunt femeie. Nu ma duc la coafor – cafemeile – nu la manichiurist, nu la croitoreasa (designer vestimentar, pardon ). Dar ma parfumez discret – ca-i scump – cand ies din casa. Deci, daca aveati vreo indoiala, da, sunt femeie.
Cand am fost prima oara la copii, in Australia, nora mea m-a dus la un magazin – nu-i bine, trebuia sa spun supermarket, mall sau cum? – si mi-a ales J Lo. Foarte fin, foarte discret, nu foarte dulce ca nu-mi plac , usor, diafan si care ma face sa ma simt foarte bine cu mine insami.
Prin 2013 s-a terminat asa ca am cautat la Brasov. Nu aveau J Lo asa ca am luat Beyonce. E un pic mai tare, mai patrunzator dar nu strident. Parca este parfumul viorelelor de primavara (toporasi). Dintre cele doua il prefer pe primul, e mai plin de amintiri, are o istorie importanta pentru mine si o sa-l mai caut. Iar ambalajul lui in forma de diamant neslefuit ii da un aer distinct.
Dintre toate simturile pe care le are un om, simtul olfactiv este determinat la mine. Fereasca Sfantul sa vorbesc cu cineva si sa …dar mai bine nu zic.
Cred ca de aia imi plac si florile, desi unele nu au miros, mie-mi sugereaza un miros fiecare floare. Petuniile miros seara ca si regina noptii, trandafirii rosii m iros tot timpul, muscatele, o, da, muscatele miros special, dar nu florile ci frunzele. Si orhideele miros dar eu n-am avut noroc sa nimeresc una din aia.
Legat de miros, nu agreez dara pe care o lasa unii, cu care ma intersectez pe strada, de la prea mult si prea puternic deodonant.
