Eram la copii, mai aveam o saptamana si trebuia sa plec acasa. Tocmai implinise Lara Nicole 2 anisori. Eram tare suparata incat plangeam la web camera cu sotul meu. El ma consola cat putea de dincolo de ecran. Si atunci ma opresc din sughite si hohote si vaiete, o clipa, si vad ca Lara este in camera, tot vine spre mine si rade si hi hi hi si he he he si zambeste aplecata asa pe o parte ca venea din spatele meu si vroia s-o vad si eu hohoteam de plans. Al meu vede si el si-mi zice: uite, uita-te la ea , scumpa de ea, cum vrea sa te impace, cum vrea sa te linisteasca! Si, desi nu pe ea eram suparata, nu m-a suparat Lara Nicole niciodata, nu am putut sa trec brusc la alta stare, nu am luat-o langa mine, de fapt ea tot venea in camera mea si se ducea inapoi in living pana cand eu n-am mai plans. Apoi ea s-a intristat sau a devenit neutra, nu mai stiu, isi facuse jobul, m-am linistit.
De asta zic, poate ca cu suflet ne nastem, cu empatie ne nastem, cu bunatate ne nastem si numai putine trasaturi de personalitate si de caracter se deprind din educatie in familie , scoala si societate.
Este posibil ca o educatie gresita in familie sa estompeze trasaturile bune cu care ne nastem, fiindca, eu nu cred ca rautatea, invidia si lipsa de generozitate, de intelegere sunt inascute.
Lara Nicole, draga si scumpa mea Lara Nicole, mai ieri ne-a identificat:
„grandma Eli…she’s maica, Costica…he’ s grandpa ” , „two grandpa” si cand era de ziua mea, ca sa mi se alature sa-mi fie mai usor, cand i-am zis ” I’m sixty-eight years ” a raspuns ” I sixty- eigt too”