primele doua rosii coapte in 12 iulie 2014
Black crim. Erau din primele flori. Cand le-am plantat in gradina toate aveau flori, dar apoi a venit luna mai cu nopti friguroase si zile habar nu mai am cum si nu au facut rod. Doar astea doua sunt din florile primului nivel.
Aceste rosii sunt mult mai gustoase daca nu le lasam prea mult la vrej; asa cum arata astea ale mele au fost extraordinar de bune. Daca le lasam sa se coaca si rascoaca devin foarte zemoase si dulci si parca preferi alt soi, Albenga bunaoara.
Eu am doar cateva tufe/araci cu acest soi fiindca in anii trecuti au ajuns, majoritatea, la bulion. Si fiindca nu-s rezistente, desigur.
In rest, doar acum incep cele Inima de bou sa dea in parg.
Da, ne luptam cu mana rosiilor, nu e zi sa nu scot cate-o frunzulita innegrita partial. Ma bucur , totusi, ca nu se innegresc coditele fructelor ca sa le rup si arunc afara. Ieri, dupa ce am vazut cerul senin am zis ca nu mai ploua ca de doua-trei zile inainte si spre seara le-am stropit cu bordeleza. N-a trecut nici jumatate de ora si a tras o spalatura, o torentiala scurta si la obiect. Acum cum ne-o fi norocul. Eu sper sa nu fie afectate si gogonelele, asa sper, dar daca pana la toamna ma innebuneste mana asta…fac cu nervii 🙁
Faptul ca au frunze peste gogonele este bine. E bine daca vine grindina ca le fereste, e bine daca vin radiatii puternice solare care le pateaza in galben inainte de a se coace, e bine pentru planta ca frunzele hranesc planta si fructele si eu, oricum, nu carnesc nicio planta, am lasat intotdeauna sa creasca cat au vrut ele si toamna, daca raman intregi pana atunci, vor fi multe gogonele. He, he, asa era odata. Vedem daca va fi asa caci, deobicei, nimic nu se repeta la fel de la an la an.
In ultima poza este o Albenga, soi cumparat de la cineva de prin zona, dar, fata de cele de anul trecut, astea nu sunt asa de rodnice, adica si Albenga sunt subsoiuri diferite, asa ca si Inima de bou (anul trecut am avut inima de bou si de la altcineva si nu erau ca ale mele, nici ca planta, nici ca marimea gogonelei, nici la gust). Asa ca asta este. Acelasi soi are subsoiuri cu caracteristici diferite unele fata de altele. De aia tin eu la soiurile mele si daca le pierd, prin nu stiu ce corcire, mi-ar parea rau.
Tocmai am patit ceva asemanator cu soiul meu Mari de Timisoara. Plantele nu mai sunt asa mari si viguroase ci putin mai firave, cam ca Inima de bou. Gogonelele sunt mari dar sunt si putin asciutite ca Inima de bou. Om vedea la gust si la culoare. Asa ca, atunci cand mi-am dat seama de corcire am luat seminte din anii trecuti si am semanat din nou. Acum astept – sunt cateva fire in stare de primele flori – sa vad daca prin aceste fire pot recupera soiul. Dar ceva nu inteleg; de ce zece sau doisprezece ani nu s-au corcit si deodata au facut-o? Intotdeauna le plantam separat, pe randuri, dar alaturate. Si stiu ca rosiile se autopolenizeaza nu au nevoie de insecte si de vant.
Aracii, era cazul sa-i ancorez unii de altii ca la o furtuna se pot rupe; dupa atata stat in pamant imbibat cu apa s-or fi inmuiat si aracii.