Cand eram copil, tata imi spunea ca lui ii ies tepele din degete singure si eu nu credeam. Acum am vazut pe pielea mea, adica pe unghia mea: acum 24 de ore mi-a intrat o teapa din lemn vechi sub unghia aratatorului, cam 2 mm sa fi avut teapa. Am prins cu unghiile de varful tepei si am crezut c-a iesit, dar am scos o jumatate din ea, inauntru era tot negru. Bine, cred ca s-a rupt sau o fi ramas mizerie neagra de la lemnul vechi (de ce nu am vopsit suportul asta de flori din curte? ). Dar ma durea in continuare la atingere, dovada ca teapa s-a rupt si o parte a ramas. Am scobit imediat cu un ac, m-a durut, nu se misca nimic, asa ca iar am zis ca-i doar mizerie. M-am uns cu alifie de galbenele seara la culcare.
Dimineata, cand sa ma uit sa vad in ce stadiu mai e, vad o parte din teapa afara, iesita de sub unghia pe care am taiat-o pana-n carne ca sa pot accesa inauntru, ieri. Nu pot sa cred, zic, uite teapa cum iese singura…organismul meu e viu si se apara si poate si respinge corpurile straine. Ce bucurie! Sa ma fereasca D-zeu de vreun transplant!
Pacat ca poza nu e clara sa va arat. Acum teapa este aproape toata afara si o las sa vad tot fenomenul. Doamne, cat de simplu si cat de complicat este un organism viu!
Daily Archives: 9 iulie 2014
Am luat țeapă
Posted in Amintirile mele, utile
Și an de căpșune este anul acesta…
Nu am avut asa capsune mari, de parca sunt mutanti, de cand am eu capsunii astia. Ce s-o fi intamplat? E seria a doua – ca prima serie au fost normali – si pe marginile lotului, acolo unde sunt inca peturile cu apa, acolo sunt plini de flori si fructe si capsunele atat de mari. Dar si pe margini, langa garduri, unde am capsuni de cativa ani, deci nu in primul an de fructificare si acolo sunt din astia giganti. Ia…
Ala micul este unul normal.
Sigur ca pot trage doua concluzii: faptul ca cei de pe langa peturile incinse cresc asa de mult si a doua, este an de capsuni, desigur.
Si inca ceva curios: alti ani era o perioada de trecere de la prima serie la a doua serie, o pauza de cules. Acum au fost capsune incontinuu, fara pauza. Ce-am facut cu ei? I-am mancat si pe altii i-am congelat ca trebuiesc la iarna. Dar de-acum, din cei mici, o sa-mi fac si masca (am vazut ca se face si pasta de dinti din capsune). Cu zahar nu-i voi imprieteni anul asta nici pe ei.
Posted in Vizitati gradinaelisei
Tagged capsune, capsuni remontanti, giganti