Category Archives: Gradina si gradinuta

poze din gradina si din gradinuta

Usturoi

* eu plantez usturoi violet( camasa lui)  si am si acum din cel de anul trecut, desi pun zilnic in mancare. de ex.,  azi am facut vinete cu ardei gras+iute + rosii la tigaie si am condimentat cu usturoi si marar. prima data mi-am  luat usturoiul,  dintr-o piata din Timisoara, cu camasa violet si nu “pute” deloc dupa ce-l mananci in salate sau mancari.

* il plantez cat de dinvreme se poate,  deodata cu mazarea si arpagicul si,  acum cateva zile,  mi-a amintit sotul meu, caci uitasem, sa-i innod frunzele. da, eu asa  fac,  ii innod frunzele si atunci creste capatana.

* ca si arpagicul il sap de doua ori si atat, nu-l  ud decat daca este mare seceta, acum,  ca ploua atat,  unii se mucegaiesc in pamant- se vede pe frunze ca se  ingalbenesc.

*  daca vad ca unele   plate se ingalbenesc atunci presar, printre randuri, pe pamant (nu pe plante) praf de var. asta ajuta sa nu se strice tot,  tot stratul.

* cam  pe  la   inceputul lui iulie se innoada frunzele, adica iau 2 de pe  un rand cu 2 de  pe alt rand si fac nod cu frunzele lor, cu grija sa nu se rupa.

* apoi, pe la  sfarsit de iulie cred ca este maturizat (il controlez) si il scot cu plantatorul de  lemn ca sa nu ranesc cateii.

*il  las undeva la  soare sa se usuce si apoi ii impletesc cozile/tijele, adica fostele frunze.  si il atarn intr-un loc uscat si aerisit, unde este curent.

Despre usturoi si  proprietatile lui am scris alt post,   acum doar despre cultura usturoiului.

Castraveţi

* Imi place sa cultiv castraveti mai mult  decat imi place sa-i mananc.Ii cultiv ca sa-i pun la murat pentru iarna,  asa faceam de cand cultiv gradina, insa, in ultimii ani am semanat si soiuri de  salata cu fructul lung si zemos,  apos adica, mai apos decat cel pentru murat.

* Cum am gradina mica si vreau sa am multe specii si soiuri cultivate, asa din curiozitate, am gasit de cuviinta sa inventez, acum 25 de  ani, un sistem de sustinere a castravetilor pe verticala. Castig foarte mult spatiu asa si,  mai mult,   nu se tarasc pe jos prin ploi si noroi si nici nu se maneaza asa de usor ca cei care stau pe pamant.

* Castravetele este o leguma din familia cucurbitaceae care contine 90% apa….ha, ha,  ha…!!! ati crezut ca-s  la “scoala  noua” ? Nu, nu mai glumesc, gata, sunt serioasa.

* Eu seman castravetii cat  de   dinvreme imi permite vremea, dar nu inainte de a se incalzi pamantul, caci semintele odata ce  se inmoaie si se racesc iarasi pot pierde embrionii si astfel sa nu mai rasara.

* Semintele mi le  pregatesc eu din primul exemplar pe care-l las sa creasca si sa se coaca la vrej, iar toamna il iau, ii scot semintele,  le  spal,  le usuc si le  pastrez pana la  primavara viitoare. Cand am prea multe le  pun in Pravalie. Am un soi de castraveti foarte gustosi, nu cornis,  aia fac cioturi in varfuri si nu-mi plac. Insa, nu stiu cum se numeste soiul meu de castraveti. Stiu,  doar, ca  nu se maneaza usor (adica nu se fac repede,  dupa ploi,  pete galbene pe  frunze),  insa tot ii stropesc ca si pe rosii.

* Lucrari la castraveti:

1. prima sapare dupa ce rasar

2. daca nu ploua ii ud la radacini cu furtunul tras pe langa rand.

3. cand dau carceii ii sap inca o data.

4. daca nu au rasarit uniform ii mut, ii smulg de unde sunt desi si ii sadesc unde sunt rari , dar si pe langa gardurile gradinii mele.  Sadirea o fac seara neaparat si dupa  ploaie daca este cazul, daca nu pun apa.

5. Dupa ce se  prind cei saditi ii mai sap o data, a treia oara, le pun ingrasamant si instalam sistemul de sustinere pe spalier. intind primele fire de care ei sa se agate, intre suporti, nu-i las sa cada pe jos.

6. pe masura ce cresc castravetii, daca nu ploua ii ud si le intind noi sarme de care sa se agate, tot mai sus.

7. la ultima sapa dau tarana  ca la cartofi,  adica ridic pamantul,  pe ambele parti ,  ca sa-i tina drepti de la baza, asa cum fac si la mazare.

8. cand  plantele ajung la varful sistemului de sustinere, la  ultimele sarme intinse pe care se agata,  ii ciupesc la varf, nu pe  toti, doar jumatate din ei. astfel incep sa creasca ramificatiile pe care apar florile cu castraveciori, cele femeiesti. azi am observat castraveciori,  pe ramificatii,  fara ca sa-i ciupesc, dar anul trecut pana nu i-am ciupit nu au facut castraveti. ciupitul inseamna sa-i rupi varful de crestere.

9. intre timp i-am stropit (vezi “Calendarul  lucrarilor in gradina mea” ) impotriva manei,  preventiv.

10. in sfarsit culesul. imi place sa-i vad cum atarna de sarmele spalierului, dau frunzele la o  parte si ii culeg. pe  primii ii mancam cruzi,  apoi facem salata de castraveti cu usturoi si abia apoi incepem sa strangem pentru muraturi. cum,  de la o vreme,  pun si castraveti in borcane de (1,5-2)  litri, nu in acelea mari de 8 sau 10 litri,  dintr-un cules pot pune cate doua borcane. sau pot sa-i culeg mici, zilnic si ii pastrez in frigider pana se aduna destui pentru un borcan.

Florile care se vad in pozele mari sunt flori barbatesti, ele  au rolul de a le poleniza pe  cele care au castraveti. Ca  la dovlecei.

 

Contesa Mariţa

Pe  cat este ea de contesa (maţa, desigur  ) pe atat de real este ca in spatele casei este o veranda inconjurata cu flori pe  interior.

Asa am visat,  la un moment dat, mai mult iarna cand ne bate zapada in trepte si vantul ar mai fi putut fi oprit de peretele de sticla,  imaginat.

Dar a ramas la stadiu de vis=nu are rost sa mai facem nimic la casa asta fiindca,  si asa,  copilul nu vine sa locuiasca aici .

Uite ca fotografia asta mi-a amintit si acest lucru si ma uit cu placere la ea, nu  la maţa, la poza asta care pare de vis, adicatelea, ceva irealizabil.

De ce Contesa Mariţa? Fiindca asa o striga.

Realizabila este alta propunere a mea, de a planta in spatele casei, unde bate soare dimineata de la est, trandafiri urcatori. Anul trecut nu s-au urcat, ba eu am decis ca nu-s urcatori, dupa  frunzele mari ce le au, ma rog, nu cunosc eu trandafirii, asa ca anul asta a aparut o pergola pe care la anul astept sa se urce si ei, unul rosu si unil galben, minunati, de  altfel.  Tot aici am mutat, de la umbra deasa de sub gardul alb, al vecinului, clematita. Tare greu a pornit, dar avem sperante ca,  tot la anul,  vor fi imbracate atat pergola de cumparat cat si cea special facuta,  atunci cand cu gardul, pentru ea,  pentru clematita mea violet.

Pana  atunci stau pe  banca improvizata pe buturuga de mar si numar frunzele ce cresc la  craciuniţe, fiindca daca le lasam in casa ar fi murit demult.