Eu stiam ca numarand picaturile imbatranesti (e si o vorba: poti numara pana imbatranesti), iata ciudatenie:
Aceasta reteta a unui farmacist antic a fost descoperita de catre o echipa UNESCO, in anul 1972, intr-o manastire budista din Muntii Tibetului si astfel, de mai bine de 4 decenii, reteta este cunoscuta in lumea intreaga ca fiind ‘tratamentul miraculos’ pentru intinerirea si buna functionare a intregului organism. Usturoiul este cunoscut in toate culturile lumii pentru proprietatile sale curative si ca cel mai puternic antibiotic natural.
Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit. Peste usturoiul pisat se toarna 220-250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in frigider timp de 10 zile.
In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament. Picaturile pot fi luate cu 50 ml lapte sau apa inainte de fiecare masa, dupa acest program:
Ziua Dimineata Pranz Seara
1 1 2 3
2 4 5 6
3 7 8 9
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8 9 8 7
9 6 5 4
10 3 2 1
11 15 20 25
12 25 25 25
In primele zile ale curei se poate sa observati reactii ale organsimului cum ar fi roseli ale pielii, ameteli sau dureri de stomac. Multe dintre acestea se datoreaza efectului de detoxifiere pe care il are usturoiul asupra organismului. sursa: mail
Sa incercam, zic, rau nu poate sa ne faca, decat daca nu respectam numarul picaturilor 😀 Asa ca, hai sa cautam, la farmacie, pipeta . Era odata din sticla si para de cauciuc, avem o gramada cand era copilasul nostru bebe, acum picatura(chinezeasca) ne dauneaza.
Imi aduc aminte de o poanta, n-o mai stiu exact, luai picaturi ca sa intineresti si deveneai iarasi copil, vorba Anei Blandiana:
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…(Ar trebui)
– o rosie medie