Category Archives: Amintirile mele

Articole cu povesti demult si de acum intamplate

Sacoșa

Scosesem o caserola cu carne tocata de vita din congelator. Ce sa pregatesc din ea? Chiftelute, nu ca trebuie mult ulei de floarea soarelui si nu avem decat de masline si ideea surorii mele care le coace in cuptor nu a tinut fiindca era carnea prea slaba, seaca, fara grasime. Atunci ce? Chilli con carne, of course! Ia sa vedem ce avem si ce lipseste ca ma duc eu maine pe jos pana la wanneroo. Lipseau trei ingredienete, arpagic verde, cimbru verde si boia afumata. Ok.

Si iata-ma dusa doua statii si ceva de autobus plus inca o cale pana la drumul principal, o placere, la dus. Caci la intrors, nu stiu cum s-a facut sacosa atat de grea ca trebuia sa stau din loc in loc la cate-o umbra sa ma si ascund de soarele arzator din mijlocul zilei.

Ha! Ce-mi place la cumparaturi…dar nu stiu sa ma opresc. Nici cand vazui ca-mi atarna cosul (ca n-am luat carucior) greu pe brat nu m-am oprit. Ah, un gem de afine! Tocmai l-am rugat pe sotul meu sa umple congelatorul cu fructe, fel de fel si ieri mi-a zis ca a mai luat inca un kg de afine de padure. Si nutella, da, cred ca o lingurita de nutella cand vrei ceva dulce nu omoara pe nimeni, mai ales ca pepsi pe care il beau aici este sugar free. Apoi, mozarella, o smantana ca trebuie la mancarea asta, painica de care ne place noua, Larei si mie,  niste sardine in ulei, sa mai variem micul dejun si da, somon afumat, ceva ce Lara manaca gol,  ceva de speriat ce-i place. Apoi o caserola de beef si una de ficat de pasare, o inghetata mare, un pachet de unt nesarat si o cutie de frisca sa incerc daca-i buna pentru tortul pe care vreau sa-l fac de ziua Larei.

Majoritatea produselor sunt australiene, au si sectoare cu produse unguresti etc, asa ca un pic de salam ca de unguri facut (chiar de ei… ) trebuia sa gustam.

Fructe nu am luat ca-s grele rau si sciatica mea da semne de iritabilitate (unde mai punem ca,  ieri, Lara nu a vrut in carucior ci doar in  brate un sfert de drum).

Dragul de el, sotul meu iubit, care sta suparat din motive de politica nereusita, as fi vrut eu sa fie aici sa-mi duca sacosa si sa uite de Romania si nefastele ei probleme la varf, sa vada cum se poate trai cu probleme cotidiene, sa cari copilul de 15 kile intr-un singur brat, sacosa de …cam tot atat vreo 3 km , sa te gandesti ce sa mai faci de mancare si unde sa te duci in weekend, astea probleme.

Cat au costat toate astea ? 51,50 dolari australieni= 188,7 lei. Cam putine lucruri de banii astia, dar nu suntem in Romania unde de banii astia umpleam caruciorul, aici doar un cos. Scumpa e viata aici dar nu-i asa scumpa pentru ei care muncesc pe dolari si nu pe lei.

Am facut poze pe unde am umblat si am vazut ca “periile de spalat sticle” au inflorit deja

Aici nu am insomnii

Nu-mi vine sa cred cat de mult pot dormi aici, langa Oceanul Indian, cu aerul acesta care-i mai mult vant, cu ploile astea care-s mai mult rafale si rapaieli, cu toate ca uneori chiar nu fac nimic-nimic toata ziua (fiind ploi nu o duc eu pe Lara Nicole cu caruciorul la gradinita) , dorm de rup si ziua si noaptea. Adorm citind doua pagini, adorm doar daca stau la orizontala, adorm si tastand, chiar acum, desi este doar ora 22 (17 la noi in tara). Nu am insomnii ca acasa.

Altadata ma duceam pe jos pana la Wanneroo , colindam magazinele, imi luam o cafea la cutie, o inghetata si cascam ochii la lume. Acum nu m-am incumetat, inca, sa plec de acasa singura. Intr-o zi tot o sa colind micul centru al cartierului. Insa cred ca nepotica mea imi este suficienta, nici nu imi doresc sa ma comport ca un vizitator, de fapt tot ce era de vazut aici am vazut in 2010.

Sunt zile bune si zile mai putin bune si pentru ea, sunt zile cand  este happy, rade cu toata fetisoara ei minunata cand apar la gradinita si alearga in bratele mele, ma ia de gat si ma strange, eu o alint, o dragalesc si ea se bucura, ne bucuram amandoua. Acasa ne jucam, incepe si ea sa vorbeasca cu papusile, povesteste cu ele, le arata curtea unde noi doua alergam dupa mingi si dam suturi, unde ne uitam pe cer si vedem Luna ori curcubeul, unde cauta melcii doar sa-i vada(coabitam cu melcii, nu avem ce le face, au cochilii verzi sau albe si dorm pe frunzele plantelor din curte). Uite ca nu m-am uitat sa vad cum ii zice  melcului  in engleza…

Dar timpul petrecut cu nepotica mea este atat de scurt! Chiar aseara i-am spus bunicului (bucu ) ca mi-e mila de viata ei, cam 10 – 11 ore din zi petrece la gradinita, acolo mananca, doarme, se joaca, este instruita de catre educatoare si ingrijita de catre ingrijitoare. Dar de iubit, de dragalit si alintat, oare o face cineva de acolo? Nu cred. Asa ca saracuta de ea este avida dupa imbratisarile noastre, sta  ca un mielusel la mangaiat, la pupat, vrea in  brate langa inimile noastre pe  care stie sa le deseneze si sa zica cum fac ele: bum-bum. Asa ca seara trece repede, fiind franta de oboseala si fiindca dimineata se trezeste la 6 cateodata si de asta zic ca sta atat de putin cu noi . Noroc in weekend-uri cand abia asteapta sa plece cu masina oriunde, la shopping, la party, la masa de pranz, oriunde.

Nu am publicat aseara, de dimineata am lasat-o sa doarma pana la ora 8 aproape si am ajuns la gradinita la 8;35. Era vesela si bine dispusa ca si-a facut somnul fara sa o trezeasca nimeni. Este nor dar sper ca nu va ploua asa ca ma duc eu la ora 4 dupa ea. Intre timp am gradinarit, ceva de genul curatit teren de pir (in Ro ). Se pregateste si aici de primavara si vreau sa-i las cu gradina si peluza din fata casei curatite sa nu mai aiba treaba cu astea, insa mai mult de 2 ore nu pot lucra, ma dor mainile, asa ca mai am cateva zile treaba. Oricum, imi era dor sa fiu sanatoasa si sa pot lucra, asa ca acasa la mine. De azi intr-o luna pe timpul asta ma pregatesc sa decolez . Ce repede trece timpul , ce repede trece viata!

 

În sfârșit, sunt sănătoasă

A trecut mai mult de jumatate din perioada destinata vizitei mele la copii, in Australia. Abia acum ma simt bine si simt ca sunt sanatoasa, deci am depasit fara medicatie (plicul trimis de sotul meu cu medicamente nu a ajuns), medicii de aici mi-au dat asa: primul eritromicina pe care am luat-o zece zile cate una pe zi, al doilea a zis ca nu am nimic si fiindca tusesc iritant mi-a dat Ventolin, un inhalant pentru asmatici, la care, dupa ce prima doza mi-a provocat voma am renuntat la el si al treilea doctor care m-a consultat mai meticulos a zis ca nu am nimic doar ca tusea mi-a iritat traheea si faringele si de aia tusesc in continuare. Asa ca m-a sfatuit sa ma retin de la tuse si ca ajutor mi-a dar un inhalant cu steroizi care sa-mi refaca traseul “zgariat” de tuse. Si uite-asa acum multumesc Lui D-zeu ca sunt bine.

A, dar ce, eu am stat cu mainnile in san? La ce-ar fi fost bune metodele babesti pe care le cunosc? Mai intai am insistat sa ma duca fiul meu la o piata unde-si vand producatorii fructele si legumele sa-mi caut nuci (pentru siropul de nuci a carei reteta este pe blog). Acum doua saptamani ne-am dus la o astfel de piata si, pur si simplu, uitasem sa caut nuci in coaja, dar Domnul mi le-a scoas in fata ochilor taman langa casa cu plata, asa ca m-am bucurat si mi-am facut sirop de tuse din nuci. Nu prea a dat rezultate, adica nu instantaneu, asa ca fiul meu a avut dreptate sa spuna ca-i apa de ploaie.

Alta metoda era cataplasma cu faina de mustar cu care ne lecuiam noi, in tinerete, cand aveam astfel de probleme de respiratie. Am cumparat boabe de mustar , le-am macinat si asa mi-am facut cataplasme pe care le aplicam pe spate si apoi pe stern, acolo unde simteam ca am ceva, ca o bariera in respiratie, ca o secretie ce se munceste sa scoata afara germenii de virusi si bacterii ce-mi atacasera caile respiratorii, ocupandu-ma ca niste paraziti si cu niciun chip nu puteam sa-i dovedesc.Inca azi dimineata am aplicat ultima data (ca nu mai am mustar) cataplasma.

Apoi, din primele zile de boala, cam pe la 1 iulie, am cerut ceai de musetel pe care l-am baut, cu care am facut gargara, cu aburii caruia am facut inhalatii, cu care mi-am tamponat ochii lipiti dimineata si de care nu mai vreau sa aud. De fapt nu mai pot sa beau ceai de atata ceai cu lamaie si cu miere de albine cat am baut in acest timp. A…si mierea, numai ce-i ziceam Andreei ca-mi trebuie miere, ea se uita in camara sa-mi caute borcanul, eu ii ziceam ca s-a dus pe siropul de nuci. Am mancat 5 borcane de miere, luata asa pe limba si unsa pe interiorul gatlejului care durea ca o operatie recenta. Da, asta cred ca a avut cel mai mare efect, mierea de albine.

Si asa, daca tinem seama numai de aceste indeletniciri ale mele de aici, unde mai punem restul, adica principalul, ocupatia pentru care am venit aici?

Azi nu fac mancare (nu prea am exagerat cu asta), insa,  dupa ce Lara Nicole a cautat o mingiuca sub mobila si a zis ca-i yaki acolo, adica mizerie, voi da cu mopul si voi curata bucataria, asa la suprafata, sa nu se mai vada amprentele pe cuptor si pe blat, apoi o sa calc  cate ceva rufe, o sa sterg praful din toata casa si pe la 4 p.m. plec dupa copil la gradinita (sper sa nu ploua ).

Apropos de ploaie, daca ati vedea cum ploua aici iarna!!!…ca-i iarna acum si se umfla barajele , ceea ce este un lucru deosebit de bun.

Voi cum va tratati de viroze, gripe, raceli indelungate cu efecte secundare sau principale de tuse?