Am o prietena foarte inteligenta, culta si educata (ordinea este aleatorie) care, smechera atat cat trebuie si atunci cand trebuie (adica nu vicleana, sa deosebim nuantele), se face ca nu intelege citatul. E din filmul „Weekend in familie” si este concluzia pe care am inteles-o eu.
Fara o pasiune care sa-ti umple viata ” frumos, elegant, cat de cat””””” :)))))))) , viata este lipsita de bogatie sufleteasca, de aventura, de neprevazut, de implinire si de bucurie. Si asta, oricare ar fi pasiunea ta.
Mi se pare anost sa stai toata viata si sa te uiti la altii si sa te neglijezi pe tine, sa nu-ti pui intrebari despre tine si ce-ai facut tu in viata ta care sa te fi bucurat deplin si sa-ti fi dat o implinire. Si apoi sa fi vrut sa fii altcineva, sa fi avut alta soarta, alt destin si sa lasi sentimente periculoase sa-ti invadeze sufletul cu resentimente si dorinti care sa nu-ti aduca tie binele ori mai binele ci sa-l distruga pe celalalt. Mi se pare diabolic.
Pasiunea este divina. Lipsa ei este diabolica.