Monthly Archives: august 2015

Dacă roșii nu sunt, nimic nu e

Posted on 31 august 2015 by Elisa| 4 Comments

Si anul asta sunt multe si mari, chiar foarte mari dupa atata seceta. Si atat de gusstoase, dulci si carnoase, mari si zemoase doar atat cat trebuie. Cele mai mari au fost cele de Sampetru, chiar i-am scris domnului de la care am samanta ca-i multumesc pentru acest soi excelent dar, neraspunzandu-mi, ma tem ca i s-o fi intamplat ceva. Am facut lunea trecuta bulion, vreo 10 litri si am zis ca gata, atat, dar dupa doua zile era iarasi plin de rosii foarte coapte, le-am cules parca vineri si azi le-am fiert: alti 10 litri. Si-i atat de bun sucul! E dulce, este minunat, iar in b ulion am pus doua linguri de sare si doua de zahar la 10 litri si o legatura mare de frunze de telina legate si scoasa la sfarsit. Foarte bun este. Ma tem ca, maine trebuind sa le culeg iarasi, voi mai face o data daca nu se vor tine. Eu as vrea sa se tina, sa nu se inmoaie, dar dupa o saptamana de tinut in camara, se inmoaie, ze inzemosesc si nu mai sunt atat de delicioase/proaspete sa le mananci crude, asa ca, daca-i musai, cu placere voi mai face si a treia oara bulion. Oricum, pe asta de azi l-am pus in sticle de 1 litru; trebuie si la zacusca.

DSCN9260DSCN9408DSCN9407DSCN9406Atat de curate – nu le stropisem decat in iunie si cum nu a plouat, primele aveau stropi pe ele, astea, insa, sunt atat de curate, doar praf or fi avut pe ele, oricum, eu nu le spal niciodata pentru a le fotografia, eu le spal treptat pe masura ce le consumam. Fructele spalate se tin mai putin bine o vreme decat cele nespalate.

Dar cele mai bune si mai bune ca  soi, cele mai faine plante, vanjoase si stufoase cu multe fructe de-a lungul aracului sunt albenga. Albenga rosii, nu albenga mov, caci am avut si albenga mov dar nu-s gustoase ca cele rosii. Noroc ca am avut samanta de acum doi sau trei ani ca acum am pus un rand intreg – si tot as vrea mai multe de acest soi – si anul acesta.

DSCN9428DSCN9429Arata ca o legatura cu branza de vaci pusa la scurs si nu prea ai ce arunca dupa ce o tai in doua.

DSCN9305Astea erau verzi in 25, azi cred ca doar cateva mai sunt gogonele. Este foarte cald, nu le mai acopar, le arde soarele cum vrea el, de-acum sunt multumita cu ele cate-au fost, cate mai sunt si cat vor tine in camara caci vrejii s-au ars. Anul viitor o sa pun mai multe fire din acest soi insa nu stiu la care sa renunt, caci toate sunt bune si mari si spornice. Sa ai trei rosii la 2 kg, asta inseamna extraordinar.

In afara de rosii, fasole verde si apoi boabe mari, excelenta fasole am de cativa ani; ca untul este fasolea fiarta si batuta/frecata. Imi vine apa-n gura. Mai am de cules o data si gata, s-a uscat. S-a uscat si fasolea pe araci, trebuie s-o culeg. Dar, in amintirea unei poci(arac) de fasole de pe vremuri care era in mijlocul parcelei de ardei, ardei care, pe vremea aia, se faceau foarte frumosi caci tineam gaini si le dadeam ingrasamant care ajungea si la fasolea cu pricina, am semanat prin iulie vreo 10 boabe incoltite gata si acum, fiindca pamantul de la radacinile ei este acoperit cu ardei, pe care-i ud, s-a facut frumoasa si infloreste. Am zis sa am fasole pastai albe si la toamna.

DSCN9447DSCN9448DSCN9449Am pozat-o fragmentar si asa se vede intreaga si mai jos florile ei- e rar sa vezi pe arsita asta flori de fasole…

DSCN9443DSCN9444Am avut si multi dovlecei, unul asteapta in camara, altul cules l-am uitat in gradina, le dau si lor apa si inca mai fructifica. Despre capsuni nu pot sa spun acelasi lucru, ei au suferit de arsita si etapa de vara, inflorirea de vara a descurs cu formarea de fructe mici care s-au copt repede si fructele nu au iesit spumoase cum le este soiul. Dar, asa cum se zice, nu le poti avea pe toate. Castraveti mai sunt, i-am pus mai la umbra si bine am facut.

Sigur ca mai avem si zmeura remontanta care-i buna, goji cate-un pumn la doua zile, dar permanent, mere ionatane care cad si perele s-au copt partial si-s bune si destul de multe. Dar majoritatea stricate – nu mai putem ingriji pomii ca altadata si se vede, unii sunt bolnavi cronic.

E cald, sunt 34 grade C la Fagaras la sfarsit de august, noptile nu-s reci, inca. Ploaia este necesara dar lipseste.

SA AVETI PARTE DE TOT CE MERITATI!

Posted in Vizitati gradinaelisei

Tagged , , , , ,

Bine ne-am regăsit impreună, dragii mei!

Posted on 26 august 2015 by Elisa| 6 Comments

Mă uit in catalog, numai note de nouă si de zece. Ma uit la voi si am o singura intrebare: cum ați putut voi invăța, de note mari, la toate materiile?Cum?!

Caci fizica nu-i o insiruire de legi, principii, teoreme si reguli si nici matematica nu-i o insiruire de numere si cifre si adunări, scăderi, derivate si integrale. Si nici chimia nu-i facută din formule chimice, geografia nu-i ape, munti, văi si dealuri si nici biologia nu-i despre neuroni, celulă si osmoză.

Fizica este despre caldură si curent, difuzie si dezintegrare , fuziune, ciocniri si explozii si despre atracție – si respingere – despre miscarea omului cu trenul si avionul, cu automobilul si cu navele maritime. Fizica este despre om, căci, dacă omul n-ar fi fost, astea toate nu erau posibile cum nu este posibilă intoarcerea in timp. Toate vehiculele astea ne duc spre viitor, niciunul nu poate, fie cât de mare viteza lui, sa se intoarca in timp. Pentru că timpul, dac-ar fi să-l materializez, ar semăna cu o pâine rotundă, mai mică sau mai mare după cum este viața fiecăruia dintre noi. Si, asa cum , după ce fărâmi pâinea răman firimiturile „componente” care niciodată nu se mai pot preface la loc in pâinea initială, asa e si timpul rotund si compact facut din firimituri de timp care inseamnă momente de viată si in final se depozitează in discul hard al fiecaruia dintre noi. Timpul fărâmat sau fărâmițat inseamna amintiri, adică trecut . Nu pot sa călătoresc in timp inapoi să mă regăsesc pe mine de douăzeci de ani, nu este logic să se poată asa ceva. Este singura SF care nu va avea niciodata echivalent in realitate. Dar cat de frumos este sa visezi! Fizica este despre miscarea vehiculelor dar si despre miscarea electronilor, fie dezordonat, fie ordonat, despre acele miscari numite tranziții cuantice din care rezultă lumina – fotonii- si despre acele miscări ale moleculelor din care rezultă clădura fară de care noi toti nu am fi fost si  nu am supravietui. Lumina, caldura, energie si drept consecinta, viata, adica biologie.

Chimia este despre iubire si ură. Căci din iubire se leagă doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen si se formează molecula de apă. Cine ii aduce alături si-i unesete pe viață, dacă nu iubirea, caci ei sunt diferiți, nu se atrag si nu se resping, doar se leagă pe viață asa, cate doi cu unul de alt gen/fel. Iar dacă se aduc alături atomi care nu se iubesc, explodeaza. Explozia este rezultatul urii. Nu, chimia nu-i despre formule. La fel cum ne intrebam de ce nu se transformă si astăzi maimuța in om, asa ne putem intreba de ce nu se mai formează si astăzi molecula de apă, căci, se stie, cantitatea de apă din univers este constantă. Filozofie?

Matematica este despre infinit. Căci, doar inteligența nelimitată a omului a creat-o si cine poate ințelege ce-i acela infinit, acela ințelege si matematica. Univers, matematică, gandire, timp si spațiu si filozofie. Aici am o mica dilemă, timpul ocupa spațiul sau spațiul ocupă timpul? Care intră in celălalt ? Miscarea modifică spaițul si asta se intamplă in timp. Inseamnă că timpul si spațiul sunt elemente fundamentale ale universului, desi abstracte, ele se regasesc in cele patru componente ale lumii materiale: pămant, apă, aer si foc. Dar nu este oare interesant ca cea mai mare parte din univers este plină cu vid? Un fel de-a spune, plină,  adica este gol de materie substanițală. Pană si in interiorul atomului care compune corpurile solide, le ții in mană si nu-ți dai seama ca acel corp este mai mult gol decat plin. Deviația particulelor alfa trimise pe o foiță de aur a demonstrat ca mai toate  trec nedeviate prin atomi, nu se intalnesc cu nimeni, nu se ciocnesc decat foarte puține dintre ele (cu nuclee – asa s-a aflat depre dimensiunile infinitezimale ale nucleului atomic). Nu-i bizar? Te uiți la un obiect, il vezi compact si plin si, cand colo, el este mai mult spatiu gol. Dar trebuie sa privesti cu un microscop electronic ca sa vezi asta. Asta e matematică (calcul diferențial), e fizică (ciocniri, secțiune eficace) sau este filozofie?

Biologia este despre viată. Filozofia este despre cum să-ti trăiesti viata. Fizica, despre cu cine sa interactionezi, chimia, despre pe cine sa iubesti, geografia despre unde sa umbli in spatiu si timpul tau si mai spuneti-mi alte materii de scoală pe care voi, dragilor, le-ați invățat la nivel superlativ. Limbile străine, da. Dar putem spune ca fiecare materie este o limbă străina fiindcă are vocabular propriu, notiuni specifice fară de care nu ai intelege nimic din ce scrie in cartea de scoala. Invățați-i pe copii sa inceapă cu inceputul, in orice ai de invățat, desi cere timp, incepe doar cu inceputul. Orice treaptă săltata in mod fraudulos cu rânjetul pe buze (cât de jmeker is io ca i-am fraierit pe ăia 😉  ) le va da bătai de cap in etapa următoare.

Acum o sa strig catalogul si incep prin a numi profesorii care v-au indrumat, urmărit, invățat, corectat, notat,  premiat si iubit.

SA VA FIE BINE ORIUNDE ATI FI!

(acest text, ca si toate celelalte de pe acet blog, este proprietate privata si nu poate fi copiat si insusit )

Posted in Amintirile mele, Ne place fizica, zicerea Elisei

Tagged , , , , ,

Pâinea

Posted on 21 august 2015 by Elisa| 10 Comments

Despre paine numai de bine (ca despre morti 😉  ).

Era odata, demult de tot cand pisicile mancau din castroanele lor (nu din farfuriile stapanilor lor), cand cainii stateau in lant si li se dadea de doua ori pe zi de mancare doar ce ramanea de la mesele stapanului (nu se gatea special o kukta plina cu oase descarnate partial, caci nu se urmarea ingrasarea cainilor ci doar hranirea lor), pe atunci, zic, o bucata de paine ramasa de la masa stapanului il satura pe Grivei si painea avea rostul ei. De unde si vorba:”din bucata mea de paine…”

Eram copil si-mi amintesc cuptorul de paine din tinda (camera unde se bucatarea si manca) cuptor care avea gura in tinda si incalzea dincolo, camera de dormit sau de zi, sau de invatat sau de asteptat pe Mos Craciun. In cuptorul asta se ardeau,  nu lemne, ci,  tulei, adicatelea, resturile de la mancarea vitelor, vacilor si cailor care luau frunzele si partile comestibile de pe porumbul uscat(tulpina) si ramaneau asa numitii „tulei”. Ei, bine, acolo se facea jarul si se bagau 3 pite rotunde care tineau o saptamana. Erau pite albe din faina buna, alba si se pregatea aluatul numai din faina, apa, drojdie si sare (poate si putin zahar ca sa creasca drojdia, ori pe atunci pana si drojdia crestea nestimulata?).Dupa vreo doua ore mama scotea painea din cuptor, rumena si cu palarie pe-o parte si dontz pe cealalta. Dontzul auriu era tot ce-mi doream sa rup si sa ma duc in gradina sa-l mananc cu struguri. Si n-a murit nimeni de paine aceea alba.

Cand nu mai aveam ale noastre, pamanturile si vitele si…tuleii, ne dadea grau de la colectiv, ca rasplata pentru munca si-l ducea la moara si-l macina. Ei, bine, eu am trait din faina aceea alba si buna toata tineretea mea. De cate ori mergeam acasa la mama luam cu mine un saculet alb de panza pe care il umpleam cu faina cernuta din lada din pod. Si nu faceam paine ci placinte, colaci, cozonaci, torturi, deci bunatati. Faina ca aceea nu am mai avut niciodata dupa ce parintii mei au plecat .  🙁   🙁   Din faina aceea, tata ducea la brutarie o data pe luna o cantitate si lua paine coapta de doua ori pe saptamana sau mai rar. Daca eram si noi acasa, luam cate doua paini mari deodata, nu stiu cate kg avea fiecare ca erau usoare si aveau inaltimea mai mare decat diametrul orizontal. Se faceau rotunde dar ele, painile, cresteau in inaltime depasind tava care statea pe pirostii (un trepied de sustinere). Nu uit acea paine alba si buna, nu uit mirosul ei, aspectul ei, gustul ei c-o puteai manca si goala. Era buna si nu a murit  nimeni mancand paine alba.

Aici, acasa la mine, la Fagaras, era in anii ’70 si ’80 cand se facea paine cu cartofi, o paine cat roata carului de mare si, da, tare  buna, dar un altfel de buna decat cea din Banat. Luam si lapte de la brutar, avea casa la marginea parcului, oameni foarte muncitori, avand multi copii si voind sa le faca fiecaruia casa (avea ridicate in rosu doua) munceau mult. Si de acolo luam noi paine, o vreme, paine si lapte, alimente de baza cu care ne hraneam si noi si copiii. Acum, cica, atat laptele cat si  painea alba sunt gropare. Nu mai este indicat sa mancam asa ceva ca ne imbolnavim. Ma intreb, cum de nu ne-am imbolnavit atunci cand am mancat paine facuta numai din faina, apa, drojdie si sare si beam lapte muls de la vaca din grajdul brutarului? Si, nu va spun ce era acolo, fiind multi si cu treburi multe, niciodata nu era ordine si cateodata, nici curatenie, ca nah, nu era timp si pentru asta. Atat painea cu cartofi cat si laptele de la vaca pe care o vedeam erau bune de mancare si nimeni nu a murit.

Eram studenta si intr-o vacanta la Semenic, la schi, iarna. Vad sau revad o sala de mese mare cu o masa lunga pe care era asternuta o fata de masa alba, vesela stralucea si tacamurile asisderea. Dupa ce ne asezaram la mese, se aduceau cosurile cu paine. O paine alba si proaspata, moale la miez si cu coaja crocanta si taiata felii groase, cam de trei ori cat sunt acum feliile la paine feliata. Eu ma apucam sa mananc (nu mai stiu daca si altii faceau la fel) si pana ne aducea felul I eu mancam 3 felii din acelea groase si bune. Era in varf de munte si in fiecare zi painea era proaspata si aproape calda. Nu pot sa uit. Si, desi mancam multa paine, eram slaba. Si nu ne mai imbolnaveam de la paine, ca era painea din patru ingrediente si atat. Si am ramas doar cu amintirile unei paini extraordinar de buna. Care nu ne-a facut rau nici peste ani.

Acum avem Furnica, o brutarie si placintarie, patiserie si cofetarie de renume in Fagaras. Painea coapta pe vatra, cateodata e foarte buna, cateodata nu. Sotul meu zice ca depinde de schimbul care o face. Eu nu zic nimic doar ca atunci cand e buna si crescuta si alba in interior si cu coaja crocanta, o mananc, cand nu, nu. Am luat cuptor de paine, am facut de cateva ori, dar cand am incercat sa fac paine din faina integrala si neagra si de secara si….a dat kix, adica crescuse pana sus si deodata scadea si cand era gata arata ca un darab de sapun de casa, tare, densa si nemancabila. Asa ca si cuptorul e piesa de muzeu ca multe alte aparate care, chipuruile, iti usureaza viata si iti imbunatatesc calitatea vietii. Si stiu de ce, fiindca nu am faina buna de paine. Fie ca-i umeda/grea, fie ca nu stiu ce contine faina de cumparat, inca nu am o sursa de faina din care faina sa-mi fac paine. Si nu mai am nerv pentru „a incerca”.

Da, am redus mult din portia zilnica de paine, m-am obisnuit sa nu mananc paine decat atunci cand este ceva de uns pe ea, altfel, cu mancare gatita nu prea mananc eu paine. Asta nu inseamna ca am slabit, ba dimpotriva.

Traim vremuri urate, daca nu avem discernamant, daca ne luam dupa tot ce citim si auzim, e mare brambureala. E vorba, si in acest sens, de personalitate.

SA VA FIE BINE IN TOT CE FACETI!

Posted in Amintirile mele, Mancaruri, utile

Tagged , , , ,