Si anul asta sunt multe si mari, chiar foarte mari dupa atata seceta. Si atat de gusstoase, dulci si carnoase, mari si zemoase doar atat cat trebuie. Cele mai mari au fost cele de Sampetru, chiar i-am scris domnului de la care am samanta ca-i multumesc pentru acest soi excelent dar, neraspunzandu-mi, ma tem ca i s-o fi intamplat ceva. Am facut lunea trecuta bulion, vreo 10 litri si am zis ca gata, atat, dar dupa doua zile era iarasi plin de rosii foarte coapte, le-am cules parca vineri si azi le-am fiert: alti 10 litri. Si-i atat de bun sucul! E dulce, este minunat, iar in b ulion am pus doua linguri de sare si doua de zahar la 10 litri si o legatura mare de frunze de telina legate si scoasa la sfarsit. Foarte bun este. Ma tem ca, maine trebuind sa le culeg iarasi, voi mai face o data daca nu se vor tine. Eu as vrea sa se tina, sa nu se inmoaie, dar dupa o saptamana de tinut in camara, se inmoaie, ze inzemosesc si nu mai sunt atat de delicioase/proaspete sa le mananci crude, asa ca, daca-i musai, cu placere voi mai face si a treia oara bulion. Oricum, pe asta de azi l-am pus in sticle de 1 litru; trebuie si la zacusca.
Atat de curate – nu le stropisem decat in iunie si cum nu a plouat, primele aveau stropi pe ele, astea, insa, sunt atat de curate, doar praf or fi avut pe ele, oricum, eu nu le spal niciodata pentru a le fotografia, eu le spal treptat pe masura ce le consumam. Fructele spalate se tin mai putin bine o vreme decat cele nespalate.
Dar cele mai bune si mai bune ca soi, cele mai faine plante, vanjoase si stufoase cu multe fructe de-a lungul aracului sunt albenga. Albenga rosii, nu albenga mov, caci am avut si albenga mov dar nu-s gustoase ca cele rosii. Noroc ca am avut samanta de acum doi sau trei ani ca acum am pus un rand intreg – si tot as vrea mai multe de acest soi – si anul acesta.
Arata ca o legatura cu branza de vaci pusa la scurs si nu prea ai ce arunca dupa ce o tai in doua.
Astea erau verzi in 25, azi cred ca doar cateva mai sunt gogonele. Este foarte cald, nu le mai acopar, le arde soarele cum vrea el, de-acum sunt multumita cu ele cate-au fost, cate mai sunt si cat vor tine in camara caci vrejii s-au ars. Anul viitor o sa pun mai multe fire din acest soi insa nu stiu la care sa renunt, caci toate sunt bune si mari si spornice. Sa ai trei rosii la 2 kg, asta inseamna extraordinar.
In afara de rosii, fasole verde si apoi boabe mari, excelenta fasole am de cativa ani; ca untul este fasolea fiarta si batuta/frecata. Imi vine apa-n gura. Mai am de cules o data si gata, s-a uscat. S-a uscat si fasolea pe araci, trebuie s-o culeg. Dar, in amintirea unei poci(arac) de fasole de pe vremuri care era in mijlocul parcelei de ardei, ardei care, pe vremea aia, se faceau foarte frumosi caci tineam gaini si le dadeam ingrasamant care ajungea si la fasolea cu pricina, am semanat prin iulie vreo 10 boabe incoltite gata si acum, fiindca pamantul de la radacinile ei este acoperit cu ardei, pe care-i ud, s-a facut frumoasa si infloreste. Am zis sa am fasole pastai albe si la toamna.
Am pozat-o fragmentar si asa se vede intreaga si mai jos florile ei- e rar sa vezi pe arsita asta flori de fasole…
Am avut si multi dovlecei, unul asteapta in camara, altul cules l-am uitat in gradina, le dau si lor apa si inca mai fructifica. Despre capsuni nu pot sa spun acelasi lucru, ei au suferit de arsita si etapa de vara, inflorirea de vara a descurs cu formarea de fructe mici care s-au copt repede si fructele nu au iesit spumoase cum le este soiul. Dar, asa cum se zice, nu le poti avea pe toate. Castraveti mai sunt, i-am pus mai la umbra si bine am facut.
Sigur ca mai avem si zmeura remontanta care-i buna, goji cate-un pumn la doua zile, dar permanent, mere ionatane care cad si perele s-au copt partial si-s bune si destul de multe. Dar majoritatea stricate – nu mai putem ingriji pomii ca altadata si se vede, unii sunt bolnavi cronic.
E cald, sunt 34 grade C la Fagaras la sfarsit de august, noptile nu-s reci, inca. Ploaia este necesara dar lipseste.
SA AVETI PARTE DE TOT CE MERITATI!
