Monthly Archives: octombrie 2015

Praful din Prăvălie

Nu este zi sa nu ma uit la „readers” – si nu ma uit zilnic, poate nici saptamanal, dar zic – sa nu fie cineva pe pagina de cumparaturi: Pravalie. Si nu numai cate unul deodata.  Oamenii sunt azi innebuniti dupa comert; sa vinzi ceva, sa cumperi orice ai nevoie sunt preocupari esentiale, cred. Fiindca de cumparat cumparam mereu, aproape zilnic, de vandut, vand comerciantii.

Eu am avut odata, demult, ceva de vanzare si m-am jucat de-a negustoria. Apoi s-a asternut praful si asa a ramas pana’n zilele noastre. Dar, poate, cine stie, ar fi timpul sa ma gandesc la viitor, la viitorul acela in care tot ce ramane dupa noi doi va fi deteorirat de vreme si alte alea sau, ce-i mai rau, furat. Asa ca doua lucruri importante mai am de facut inainte de aia: sa pun obloane la ferestre si sa vand din casa tot ce nu ne trebuieste nici noua, nici urmasilor nostri si sa adun niste banuti pentru ca doar acea mostenire va mai fi pretuita candva.

Ce-as vinde? Sa fac o lista? As incepe cu cartile, albume de arta, carti din colectia”Meridiane”, beletristica, stiinta, culegeri de probleme etc, apoi cu aparatele electrocasnice nefolosite aproape deloc, apoi cu ce-i prin vitrine (nu, bibelouri gen”pestele de pe televizor” nu avem). Dupa aia, incep hainele, haine pentru ocazii, pentru serviciu, pentru sarbatori. Apoi pantofi si cizme, sandale , toate din piele si in stare buna, abandonate fiindca aveau tocuri si nu mai umblu cu tocuri.

Cateodata ma gandesc ca si miile de poze pe hartie, zecile de albume de fotografii pe care le avem, nici acelea nu le va putea lua copilul nostru la ei acasa. Si uite-asa m-apuca o negare totala a realitatii: nu, niciodata, nu se va intampla n iciodata asta. fiindca asa suntem construiti psihic sa nu constientizam momentul final si sa avem impresia ca suntem aici for ever.

Ce ziceti? Sa m-apuc de sters praful din Pravalie?  😉

Toate bune sa vă fie!

Trebuie sa imortalizez momentul:

…unghii cu bucati de sticla 🙁  . imaginatia este nelimitata.

http://victordulu.ro/wp-content/uploads/2015/10/unghii-sticla.jpg

Cred ca in niciun domeniu nu se evolueaza atat de repede ca in cele al manichiurei si al telefoanelor, mai exact in IT. Exista ceas de mana -computer.

Daca in domeniul medicinei, al cercetarii in medicina, s-ar evolua atat de repede, aveam pana acum tratament pentru boli incurabile, preventii pentru diabet si hipertensiune arteriala, tratament eficient impotriva caderii parului (nu sa se inventeze moda cheliilor) si cate altele?

Si un moment al meu si  numai al meu: am cules ardeii ci cum printre ei este plin de urzica…ma pisca de ma ‘nnebuneste. Am luat din gradina si un dovlecel de jumatate de metru pentru rondele pane si poa’sa ninga, poa’sa brumeze, dar sa nu inghete la sol ca nu am musuroit nimic, inca.

Lamaiul si-a luat locul lui de iarna, avocado – urile ( trei) , la fel. Craciuneii au ajuns in locurile unde vor inflori, curatenia continua si maine. Cactusii vor sta la fereastra in hol. O sa vedeti, la final, o sa vedeti casa plina de verde toata iarna. Dar nu mi-e , deloc, dor de zapada, dar deloc, deloc.

SA VI SE IMPLINEASCA GANDURILE BUNE!

Am scos morcovii si sfecla roșie…

…fiindca cineva, un harciog sau ceva, mancase deja din cativa de la suprafata (caci, altfel nu vedeam). asa ca i-am scos. sunt asa de frumosi morcovii! si sfecla este, toata vara am udat la ei si la ele si din sfecla cea mai mare a mancat narodul. dar nu-i nimic. zic la fel cum i-am zis sotului meu cand am lasat bagajul pe bicicleta:” daca dispare inseamna ca cineva care avea mare nevoie a luat, ca, daca nu-i trebuia neaparat, nu lua. sa fie pomana.”

mai avem telina de care nu s-a atins inca. cateva teline acolo. s-a facut ceva si de ea ca am udat-o toata vara, acum, cand a plouat si mai crestea, iaca pocinog, vine catelul pamantului si mi le manca. sa fie pomana, zic!