Nu este zi sa nu ma uit la „readers” – si nu ma uit zilnic, poate nici saptamanal, dar zic – sa nu fie cineva pe pagina de cumparaturi: Pravalie. Si nu numai cate unul deodata. Oamenii sunt azi innebuniti dupa comert; sa vinzi ceva, sa cumperi orice ai nevoie sunt preocupari esentiale, cred. Fiindca de cumparat cumparam mereu, aproape zilnic, de vandut, vand comerciantii.
Eu am avut odata, demult, ceva de vanzare si m-am jucat de-a negustoria. Apoi s-a asternut praful si asa a ramas pana’n zilele noastre. Dar, poate, cine stie, ar fi timpul sa ma gandesc la viitor, la viitorul acela in care tot ce ramane dupa noi doi va fi deteorirat de vreme si alte alea sau, ce-i mai rau, furat. Asa ca doua lucruri importante mai am de facut inainte de aia: sa pun obloane la ferestre si sa vand din casa tot ce nu ne trebuieste nici noua, nici urmasilor nostri si sa adun niste banuti pentru ca doar acea mostenire va mai fi pretuita candva.
Ce-as vinde? Sa fac o lista? As incepe cu cartile, albume de arta, carti din colectia”Meridiane”, beletristica, stiinta, culegeri de probleme etc, apoi cu aparatele electrocasnice nefolosite aproape deloc, apoi cu ce-i prin vitrine (nu, bibelouri gen”pestele de pe televizor” nu avem). Dupa aia, incep hainele, haine pentru ocazii, pentru serviciu, pentru sarbatori. Apoi pantofi si cizme, sandale , toate din piele si in stare buna, abandonate fiindca aveau tocuri si nu mai umblu cu tocuri.
Cateodata ma gandesc ca si miile de poze pe hartie, zecile de albume de fotografii pe care le avem, nici acelea nu le va putea lua copilul nostru la ei acasa. Si uite-asa m-apuca o negare totala a realitatii: nu, niciodata, nu se va intampla n iciodata asta. fiindca asa suntem construiti psihic sa nu constientizam momentul final si sa avem impresia ca suntem aici for ever.
Ce ziceti? Sa m-apuc de sters praful din Pravalie? 😉