Voiam sa salvez acest artgicol in my document si nu functiona „paste”, asa ca, fiindca mi-este tare necesar, am copiat aici de pe un blog pe care o sa-l numesc
Ani de zile am facut altfel cu crinii mei imperiali care, aflu ca se numesc amaryllis si se cultiva asa cum o facea bunica acestei doamne care scrie pe blogul dumneaei. Asa imi salvez informatia si voi face intocmai. Sper ca va foloseste si voua.
Cultivarea simpla:
1, intre craciun si anul nou, scotea bulbii de amarilis din cutia de carton in care le tinea sub pat, le taia frunzele uscate si le planta in pamantul pregatit inca din toamna in ghivece. Pamantul provenea din gradina proprie, fiind un amestec intre pamant de gradina o parte si o parte din compost obtinut din ramasitele plantelor din gradina, crengi, frunze, etc si balegar de vaca. Acest compost era vechi de cel putin 2 ani, timp in care era intors de 2 ori, in fiecare primavara.Pregatea ghivecele cu pamant inca din septembrie, astfel evita sa scormoneasca sub zapada in decembrie. Le planta in ghivece de 2-3 ori mai late fata de latimea bulbilor, astfel incat 1/3-ime din bulb sa ramana deasupra solului. Dupa care le uda abundent, ca sa se umezeasca tot solul.
2, Le aseza sub soba de gatit cu lemne si le acoperea cu o galeata veche gaurita. Aici primeau caldura necesara, iar prin mentinerea la intuneric, plantele erau stimulate sa genereze tije florale inalte. Nu le uda timp de 3-4 saptamani. „Daca le uzi mai mult acum, vor face frunze multe si nu mai au putere sa infloreasca” – explica bunica. Le verifica o data pe saptamana, daca incolteau in mijloc, erau frunze, tija florala apare mereu in lateralul bulbului. Cand tija florala atingea 5 cm, le uda din nou cu apa putina. Iar cand cresteau la 25-30 cm, le scotea de sub soba si le aseza la lumina in geam.
3, Dupa 2-3 luni de la plantare, undeva la inceputul lunii martie, apareau florile, cateodata chiar si 5-6 flori pe o tija florala. Avand geamuri clasice, care nu izolau asa de bine, temperatura de la geam era mai scazuta, iar pe timpul noptii temperatura scadea asemanator cu conditiile naturale din zona de origine a bulbilor de Amarilis, astfel ca florile tineau foarte mult, chiar si 6 saptamani. Astfel ca la trecerea florilor le scotea in exterior, si de multe ori planta mai aducea un rand de flori. Dupa trecerea florilor le taia tijele florale, ca planta sa nu consume energia cu producerea semintelor.
4, Le crestea in fata casei intr-o zona semiumbrita toata vara, le uda regulat. Nu le planta in sol, din cauza coropisnitelor, care erau destul de frecvente in gradina. Pana in septembrie bulbii acumulau nutrientii necesari pentru sezonul urmator si aduceau aproape fiecare bulb cativa puiuti mici in lateralul bulbilor mari. Acesti puiuti majoritatea plecau la vecini, rude, cunostinte, in schimbul altor plante.
5, In septembrie, pe la inceputul anului scolar, le scotea din ghivece si le scutura radacinile de pamant. Le punea cu frunze cu tot pe terasa, la umbra timp de 2-3 saptamani, pana se uscau usor.
6, Dupa ce sau zvantat bulbii, le punea cu frunze cu tot intr-o cutie de carton, daca nu gasea cutie de carton, le invelea in ziare si le punea in cutie de lemn, si aseza cutia sub pat. Dupa sarbatoarea Craciunului le scotea din nou si le planta.
Inmultirea: Bulbii mici care cresteau in lateralul celor mari, le despartea in septembrie si le aseza in pivnita in nisip, unde stateau toata iarna. Primavara in aprilie-mai, le scotea si le planta la ghivece langa ceilalti bulbi, unde le crestea pana in toamna. De aici le ingrijea ca si bulbii maturi.