Am reusit sa iau seminte de la una coapta. Mica, dar coapta. Cele mari au ramas verzi. Sunt atat de bune, sunt tare rezistente si culese si ca plante. Cum la noi a fost seceta, doar le udam. Dar sa nu puneti multe fire ca-s foarte rodnice si va umplu hambarul. Cand am avut v reo 10 fire am facut salsa. O mai am, desi consumam din ea cand si cand ne amintim.
Voi ce faceti cu ele, cu tomatillo?
Posted in Vizitati gradinaelisei
Tagged Tomatillo
Ochii sunt oglinda sufletului. Cu siguranta ca daca in ochi apar opacitati, sufletul ti le-a provocat. Iar daca retina ti s-a subtiat, precis e de la suflet care-a suferit ceva ….contractii dupa ce stai cu sufletul strans sa afli daca e bine sau nu. Si daca literele iti fug prin fata ochiului, sigur este de la proasta circulatie sanguina la nivelul fundului de ochi.
Dar fundul sufletului? Acolo nu vom fi adunat fisuri, sparturi, expansiuni si , poate, opacitati? Numai fundul de ochi o poate, aceasta performanta””” ?
Am fost la oftalmolog. Simplu, nene, nu ca altadata. Nici nu-mi amintesc de cand nu am mai fost la vreun specialist cu trimitere. Caci, fara trimitere, ma duc tot una. Am plecat intr-o plimbare sa ne, doar, interesam, pe la „douasprezece trecute fix”. Pe strazile noastre sparte de niste firme care au incapatanarea sa ingroape in pamant niste tuburi ce nu vor fi folosite niciodata. Cu botinele frumos lustruite, ferindu-ne de improscarile inevitabile cu spoiala baltilor de pe drum, am ajuns. La informatii, nimeni. In fata Policlinicii, o babuta. Pe coridor multa lume asteptand toata la ecograf. Mare descoperire si asta, numai ca mie nu mi-a folosit cand sa vada ce-am inauntru, asistenta/tul (ca nu mai stiu cine era) m-a intrebat daca mi-am vandut un rinichi. Hopaaaa, am facut o operatie dar nu mi-au spus ca mi-au prelevat si rinichiul, aflu acum. Deci eco e depasita, clar. Procedura magnetica, aia tridimensionala, tomografia, asta-i mai evoluata. Acolo se vede tot foarte clar si cat de mare si cat de mic este fiecare rinichi, ca-i masoara, dom’ne.
Asa si sa nu ma departez de subiect, de unde noi ne duceam in plimbare sa vedem ce si cum se face ca sa ajungi la o consultatie, ne-am trezit asteptand la usa. Am astepta ceva, nah, sa ne amintim de vremurile cand era multa lume la usa si sa se simta mai bine cel care stie cata lume are nevoie de el, dar dupa ce mi-a pus picaturi de dilatare (o, daca era asa de simpla si dilatarea de acum 41 de ani….) am mai asteptat o vreme, fiind martora indeletnicirilor din decembrie pe internet: promotii, pret redus si alte oferte.
Cam atat. Restul sunt detalii(ca sa folosesc un slogan).
Posted in Amintirile mele, Vizitati gradinaelisei
Tagged durere, efecte, imbatranire, ochiul, suflet
Am vazut reclama la Diclac pe blog. Nu pun eu reclamele, Google o face, dar eu nu am voie sa dau click pe nicio reclama, voi, insa puteti, chiar va rog.
Noi, sotul meu si cu mine, folosim Diclac Gel si este nemaipomenit de bun. In dureri musculare. Aveti o intindere de muschi de la vreun carcel, ungeti cu Diclac Gel. V-a tras curentul la spate, ungeti cu Diclac Gel. Doar de cateva ori in total si durerea dispare.
Ma durea in spate, stateam la computer, langa ferestra si fiind vant si frig afara, desi am doua randuri de geamuri, m-a tras. Sora mea zice, sunt niste plasturi la Lidl, pe care-i pui pe locul dureros si-ti trece, ca incalzeste. Ne ducem la Lidl, gasim plasturii si citim prospectul.
Ei, dar nu sunt romanii oameni care sa dea 10 lei pentru un articol de unica folosinta, zice al meu. Caci asa este, il lipesti pe piele, il lasi cat suporti, maxim 8 ore si apoi nu mai este de trebuinta. Asa??? Atunci nu iau. Am Diclac Gel, e scump si el, dar nu-i 10 lei o singura ungere, asa ca am ramas la Diclac.
Intre timp am pus intre cele doua randuri de geamuri, perne lungi, facute din haine pe care nu le mai folosim, ca, slava Domnului, avem pline dulapurile de haine vechi. Ziceam sa le dam. Dar, cand trebuie sa acopar salata noaptea ca sa n-o manance animalul, apelez la cearceafuri vechi. Cand trebuie sa pun parasolare la rosii in miez de vara caniculara, apelez la fete de mese, cearceafuri vechi si albe. Cand sa pun intre geamuri perne ca sa izolezele mai bine, am destule pulovere, bluze , paturi si tot felul de jersee. Atunci cum sa ma hotarasc eu sa dau din dulapuri. Bine, astea nici nu mai stau in dulapuri ci in saci, dar ce ma fac cu taioarele aproape noi ca eu umplu tot timpul cu bicicleta? Asta sa fie tot necazul!
In concluzie, Diclac Gel. le-am facut reclama gratuit, asta e. Nu este chiar gratuit, daca voua o sa va foloseasca este cu folos.
Sanatate si o iarna blanda si calduroasa in casa, va doresc!
Posted in utile, zicerea Elisei
Tagged Diclac, dureri musculare, iarna, unguent
