Am reusit sa iau seminte de la una coapta. Mica, dar coapta. Cele mari au ramas verzi. Sunt atat de bune, sunt tare rezistente si culese si ca plante. Cum la noi a fost seceta, doar le udam. Dar sa nu puneti multe fire ca-s foarte rodnice si va umplu hambarul. Cand am avut v reo 10 fire am facut salsa. O mai am, desi consumam din ea cand si cand ne amintim.
Voi ce faceti cu ele, cu tomatillo?
Posted in Vizitati gradinaelisei
Tagged Tomatillo
Se spune ca la noapte, in depresiunile Transilvaniei, adica pe la noi, temperaturile coboara sub zero. De doua, trei zile ploua incontinuu si s-a racit, azi, ziua, la 2 grade C, asa ca am luat pelerina de ploaie , cuvele in care culeg si dardaind de frig am cules tomatillo. Nu toate, doar cele care au umplut foita. Cat despre ardei, de cate ori ma duceam in gradina, zilele astea reci in care i-am cules am zis ca i-am cules pe toti, dar de fiecare data gasesc altii, de culoarea frunzelor, bine ascunsi. Nu-s toti maturizati, puteau sa mai creasca pana la sfarsit de octombrie cand, de obicei, venea frigul pe la noi. Acum sunt in mare dificultate, as vrea sa-i am pana tarziu in iarna, nu sunt sigura ca se tin, in congelator, oricum sunt prea multi, sa-i pun, asa ca stam si ne uitam la ei si nu stim ce sa mai facem.
Asa multe tomatillo ca anul acesta nu am avut niciodata de cand cultiv.Si asa de mari, deasemenea, niciodata.
O sa mai fac vreo cateva borcane de salsa, restul sper sa se tina, sa nu se strice, sa reziste pana tarziu in iarna.
Ardeii si gogonelele stau sub soba acoperiti cu servet de bucatarie sa se inroseasca. Mereu ii aleg pe cei inrositi si-i mut in camara, la rece si la consum.
Azi am cules doar din cei verzi si din cei iuti care nu vor sa se inroseasca dar sunt foarte iuti.
Da, aceste rosii au fost gogonele. Iar ardeii au fost verzi cand i-am cules.
Pe astea le-am cules tare demult, vad ca rezista, caci, de mancat, mancam din cele mari, pana mai sunt bune.
D’aia zic, daca vrea D-zeu sa rada de tine iti da mult mai mult decat ai nevoie. Perele au fost multe de tot, piersicile, la fel, rosii, ardei si tomatillo din abundenta, brocoli se fac mereu si, azi, o vaca a trecut peste gardul de la gradina si a mancat doua tufe de brocoli, doar de telina mi-ar parea rau daca s-ar strica, este asa de mare si nu stiu cum s-o protejez de inghetul din noptile care urmeaza, caci pamantul fiind ud, degeaba-l ridic peste ele.
Posted in Vizitati gradinaelisei
1. brocoli trebuie udat daca vrem sa lege capatana frumoasa din boboci de floare.
2. kalele nu trebuie udate ca tot cresc frunze noi, dar se scot frunzele de jos care sunt vestede.
3. rosiile trebuie udate chiar daca sunt mulcite daca vrem sa creasca patlagelele. Nu le-am stropit decat cu bordeleza si ultima oara tare demult.
4. ardeii au nevoie de multa apa si sapa atunci cand pamantul de sub ei se crapa si se intareste.
5. fasolea trebuie udata zilnic ca sa creasca pastaile frumoase. Eu ud dimineata totul.
6. dupa ceapa , pe acea parcela, se dezvolta tomatillo si fasole pitica de-a doua.
7. fasolea pitica terminata, fara sa o ud, a inflorit inca o data.
8. dovleceii cei lungi si subtiri fac pulpa foarte frageda si, desi se coloreaza coaja, pulpa este frageda si buna pentru mancaruri, adica nu-i coapta. E un soi grozav, am lasat 2 de samanta.
9. dovleceii, desi am doar doua soiuri, sunt atat de productivi incat raman neculesi si se coc mari de tot. le dau apa si lor langa tulpina principala. Au avut un inceput de fainare si i-am stropit cu tilt, altfel erau uscati acum.
10. in sfarsit, despre rosii, pot sa spun ca, desi mulcite, le ud, nu asa des ca pe ardei, dar fiindca nu ploua le ud si pe ele. unele soiuri au frunze ingalbenite, eu le scot, ele apar din nou, dar ce am observat eu este faptul ca atunci cand le-am stropit cu acid boric, adica pe la mijlocul plantei, luata pe verticala, nu au rod. asa ca, nu stiu ce sa cred despre zicerea pe care am aflat-o anul acesta cu acidul boric si cu legarea rodului. nu pot confirma asta, ci dimpotriva. in poze nu-s coapte fiindca le iau , nu le las sa se rascoaca la v rej, am eu motivele mele, in plus, mie imi plac semicoapte ca altfel, daca le las sa se coaca asa ca pentru bulion, se desprinde pielita de pe ele si sunt foarte dulci, asa ca le mancam rosii dar nu rascoapte ca pentru cand le iau seminte, ca pentru bulion. ingrasamant nu le-am mai dat caci n-am, dar soiurile mari sunt uriase si nu numai atat sunt si multe pe fir, soiurile mici sunt enorm de multe patlagele, soiul black are frunzele inegrite si uscate pe jos, cred ca-i un soi sensibil, iar soiurile cherry sunt grozav de incarcate, atat kumato al meu cat si cel primit din Suceava. Soiul brandywine nu este productiv, e soiul care are cele mai putine patlagele pe fir dar se fac mari, primele. bine ca nu am pus decat patru fire, ajunge ca se si maneaza repede frunzele. in schimb, soiul meu inima de bou se rup aracii de cat de incarcati sunt, iar cel mai rezistent soi, la mine, este soiul Mari de Timisoara. am si doua fire de galbene de ale mele care inca nu s-au copt insa sunt frumoase si vreo patru fire din cele SUA, aduse de mine in 2004 cand m-am intors din California. e soiul din care fac conserve, intregi la borcan in apa sau in bulion.
Iata-le si pe cele coapte alaltaieri. Cea mai b una este cea mai mare, de 480 g , cea de la Timisoara. Bune si acrisoare sunt si Albenga, deasemenea Black dar nu lasate prea mult pe vrej ca se inmoaie repede, ele sunt foarte zemoase.
Suntem bine, sanatosi, ceea ce va doresc si voua vizitatorilor si prietenilor gradinii Elisei. Am spus „gradinii Elisei” fiindca „gradinaElisei” este deja un brand, hahahaha!
