Monthly Archives: decembrie 2013

La sfarsit de 2013

Draga mea, mamico! Nu ai trait sa vezi minunea din ’89. Nu ne trecea noua prin minte ca se va putea intampla asa ceva vreodata si s-a ‘ntamplat. Ne-au dat, mamico, pamantul inapoi. Da, doar pamantul, caii si platforma cu care caram pepeni si coserile cu cirese, la piat, nu le-am mai vazut. Nici semanatoarea, nici celelalte masini agricole, nici speranta ca va fi mai bine, mamico, nici aia nu ne-au dat-o inapoi. Nici speranta ca in casa, pe care, cu atata truda si cu ajutorul vostru am cladit-o, va creste nepotica noastra – apropo, ziceam atunci sa punem parchet peste tot si pe hol si pe scara ca stii cum sunt copiii mici, se tarasc pe jos, se aseaza cu funduletul pe trepte si sa nu le fie rece, ca lumea punea piatra rece pe atunci – nu ne-a dat-o inapoi. De fapt astia de acum, mamico, i-au izgonit pe copiii nostri, pe toti, care unde a vazut, cu ochii, o speranta de viata mai normala decat in scumpa noastra patrie, Romania. Si dupa 24 de ani, nu numai ca romanilor le merge mai rau ca inainte (caci cine draq avea dorinte sa plece peste granita in vremurile alea, aveam noi astfel de nevoi? ) dar ne-au luat, mamico, bucuria de a fi bunici in tara la noi, pe limba noastra romaneasca. Pai, Luci, mamico, este si grandmother in California si  Oma in Germania, eu sunt gandma, dar mi se spune maica, asa a vrut Dumnezeu sa se’ntample ca fetita lui Cosmin, dragul dumitale nepot, sa ne spuna maica si taica, asa cum va strigam noi toti pe voi, dragii nostri parinti.

Si n-ar fi nimic ca suntem grandma si grandpa, dar o simtim atat de dureros cand copilasul, de unde, cand era de 6 luni, pana pe la doi ani jumatate, era tot o bucurie cand ne intalneam pe video chat, de la o vreme nu mai avem audienta 🙁  Nu o mai putem capacita, nu intelegem ce spune si nici ea nu-i interesata de limba noastra cea romaneasca.

Era asa de draguta odata, cam acum o luna si ceva, statea in patul ei cel nou, treisferturi (asa cum is bicicletele treisferturi, is si paturile ), rezemata de capul patului si cu tableta se uita la desene. Noi vorbeam cu Cosmin romaneste, normal si la un moment dat Cosmin a intrebat-o daca intelege ceva din ce vorbim noi. Ea da din cap ca nu. Noi radem sa ne prapadim, cum nu intelegi, Lara, daca stii sa raspunzi? Apoi la insistentele tatalui ei, cum ca poate intelege un pic, un pic, a dat din cap ca DA si a facut un gest catre tata-so cu mana, care spunea”lasa-ma’n pace,  nu ma mai tachina”.

Asa ca, mamico draga, asta-i durerea noastra cea mai mare, suntem bunici pe limbi straine si de video chat.

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Scrisesem in Ajun de Craciun, probabil ca eram cam trista. Nu este cazul, suntem sanatosi si asta e tot ce conteaza, pe langa faptul ca ei, copiii  nostri, sunt sanatosi. Iar azi, 31 decembrie, m-am pregatit asa ca de obicei, cu de toate: coasta si carnati afumati cu hrean, ciorba de perisoare, friptura cu mere, jumari, sfecla rosie cu hrean, strudel cu visine, cozonac cu mac, prajitura „Adela”. Cu toate astea nu ma bucur de mancare, doar o mananc ca-mi place  :D, am mult peste greutatea mea obisnuita  🙁 si bunatatile te imbie.

Inchei cu gandul la cei care mi-au deschis, anul acesta, 2013, blogul spre a se b ucura impreuna cu mine de ceea ce am scris. Ideea este ca toata lumea care revine intr-un loc, revine fiindca-i place ce vede, ce citeste, ce afla, pozele ori altceva. Am inceput pe spatiu privat la sfarsitul lui 2010 si iata cata lume m-a vizitat de atunci, mai mult de 1,5 milioane de pagini deschise in trei ani.

             Page Views                 Unique Visits     First Time Visits   Returning Visits
Total 1,654,696                    963,970               709,386                 254,584

Year     Page Views      Unique Visits    First Time Visits    Returning Visits
2013    166,795             106,021             80,429                       25,592
2012    687,342            418,542             304,208                   114,334
2011    747,485             411,470            302,439                   109,031
2010   53,074                27,937                 22,310                         5,627

Tuturor vizitatorilor mei din toti anii astia, ani care coincid cu viata mea de bunica, va doresc un An Nou Fericit! Un 2014 asa cu vi-l imaginati! Un An 2014 cu impliniri de vise! Un An Nou cu realizari pe sufletul vostru!

LA MULTI ANI!

Merry Cristmas and Happy New Year, people !

 

DSCN0786

Fata’n față sau , mai bine, față’n spate

Fața

Scrisoare catre fiul meu (de CTP )

„Aveti o ziarista de c…t, ar trebui sa o dati afara. Va dati seama ca nu a fost singura ce stia de aceasta intamplare
cu subiectele, altii au preferat sa fie domni si doamne si sa inchida ochii si sa nu distruga viata la zeci de mii de
tineri” (Paul Daniel) „Sunteti romanca? Ati distrus mii de suflete azi… Rusine sa va fie!!!” (Andreea) „Doamna
Melania, sa nu va mire dak o sa va intalniti cu un elev si acesta o sa va scuipe in fata” (un elev revoltat) „Esti o
catea care vrea rau tuturor elevilor” (Laura) „Fa, dak te prind pe strada sa moara familia mea de nu te omor cu mana
mea” (Cata) „Mai mult rau a-ti (sic!) facut! Rusine!” (Adina).

Sunt doar cateva din postarile pe site-ul Gandul aparute in urma actiunii jurnalistei Melania Vergu de deconspirare a
ceea ce o gramada de oameni, elevi, profesori si parinti, stiau foarte bine: ca subiectele de la bac sunt de vanzare pe
strada. Multi dintre cei care o blesteama pe ziarista si striga ca trebuie „aranjata” (i se dau adresa si nr. de telefon
pe net) sunt elevi.

Ieri la Colegiul National Tudor Vianu, liceeni, mandria tarii, au aruncat cu o sticla de suc dupa un alt reporter al
Gandului, l-au huiduit si i-au strigat: „Si daca aveam subiectele la romana, ce?”

Crescute in cultul hotiei, minciunii si tupeului, avandu-i ca ideal pe Gigi Becali, pentru ca „e smecher si are bani”,
si pe Monica Gabor, pentru ca „e misto si are bani”, aceste mici brute in devenire vor sa-si faca intrarea in viata
printr-un furt netulburat. Si considera asta „normal”, iar cel care rupe hora spagii trebuie batut crunt.

Traim in tara luptei anticoruptie, in care cica poporul vrea dreptate si pedepsirea vinovatilor.

Iata insa ca mii dintre vlastarele zisului popor se simt in balta coruptiei ca porcul la zaduf: niste profi au vandut
subiectele, castiga si ei un ban, noi le-am platit cu banii jos, asa scapam si noi de rahatul asta de bac, nu ne mai
freaca babacii ridichea, toata lumea, multumita, deci, care-i problema?

Problema… Nimeni n-a scris pe site ce s-ar fi intamplat cu celelalte mii de elevi, cei care n-au cumparat subiectele
si voiau sa concureze cinstit, cu fortele lor, daca potlogaria n-ar fi fost dezvaluita. Nimeni n-a descris ce e acum in
sufletul lor. Problema…

Ce vor ajunge mai tarziu elevii care invata acum, ca o incununare a patru ani de liceu, ca in viata nu conteaza limba
romana, matematica, istoria sau geografia, nu conteaza sa-l poti deosebi pe Ion de Titu Herdelea, desi vrei sa te
numesti roman si tanar intelectual, important e sa stii cum sa furi startul fara sa fii prins?

Tot acest scandal nu ar fi fost posibil daca actul de coruptie nu ar fi fost infaptuit de unul sau mai multi adulti,
oameni ai scolii, cu functii de maxima raspundere in sistemul educational.

Daca in cazul ziaristului de la Adevarul, care a intrat in posesia testelor nationale, s-au probat indolenta si
insecuritatea din Ministerul Educatiei, in cazul de fata rezulta ceva si mai grav: coruptia de grad zero din Educatie.

In mod firesc, te gandesti la cei cativa profesori de la SNEE care fac subiectele de examen ca la niste supremi pazitori
ai blazonului meseriei de dascal, ca la zei-gardieni ai focului sacru, aflati mai presus de orice tentatie si banuiala.
Si, cand colo, e vorba de niste tarabagii care vand la negru onoarea scolii romanesti, cata o mai fi…

Cu justificata mandrie si vie satisfactie, elevii pot sa spuna: „Scoala ne-a invatat sa trisam!”

Toti acesti elevi de scoala noua aveau un an la Revolutie. Ei nu mai au treaba cu comunismul, sunt produsul pur al
Tranzitiei noastre, parinti si profesori, catre sinele nostru putred. Noi am construit aceasta Romanie in care ne silim
copiii sa traiasca.

Scriu toate astea si pentru fiul meu care tocmai a dat bacul la limba si literatura romana. Incerc sa-i spun ca tatal
lui n-a obtinut niciodata nimic altfel decat prin munca grea, ca poti sa falsifici un examen, doua, noua, dar nu faci
decat sa amani examenul ultim, pe care-l dai cu viata, care te poate tranti de nu te vezi, cu tot cu copiute, spagi sau
pile.

Ca, spre deosebire de comunism, unde puteai sa pregatesti masa cainilor vegetarieni prin vreo functie calduta, ca
„baiatul lui tata”, acum macar atata s-a schimbat: mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa demonstrezi ca esti bun la
ceva, ca stii sa faci ceva bine. Altfel, toate diplomele obtinute cu 500.000 lei bucata sunt bune de taiat in loc de
frunze la caini.

In spatele vorbelor pandeste insa un gand: oare, daca ma va asculta, desi are mainile, picioarele si creierul tefere,
fiul meu nu va deveni un handicapat, un pierzator in lumea vremurilor ce vin, pe care eu nu o mai inteleg?

R: Buna intrebarea finala 🙁 Nimeni nu stie raspunsul la ea 🙁
diriga exigenta la care nu se putea copia, dar si care i-a invatat ce mare satisfactie ai daca n-o faci 🙂
Te pup, Sorine

Spate

Sunt vreo şase. Cinci băieţi si-o fată. Doi dintre ei au benoacle.

„Feţe de tocilari”, aşa gîndeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia de au 15şpe milioane de lei vechi si halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la „trei stele”, ultra all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o „mîhnită” de profă de biologie. La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie: „România”. Aeroportul se întrebă: „Ce e, mă, cu amărîţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gît le atîrnă medalii. La unii, de aur. „Dacă sînt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, au şi-un steag. Un tricolor! Cînd îl afişează, o fac cu mîndrie. „Bă, esti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sînt?” Da, chiar aşa, cine sînt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?

1. Omer Cerrahoglu Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu’, din Baia Mare. Avea 14 ani cînd cucerea prima medalie de aur, la Bremen, Germania, în 2009. N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gît.

2. Radu Bumbăcea Fără benoacle. A luat – culmea nesimţirii! – BAC-ul, la „Tudor Vianu”, în Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele si-a fost, deja, acceptat la Cambridge. Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea cînd noi ne apucam de cnezate si voievodate.

3. Ioana Tamaş = la 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate Singura fată din lot – fără nici o legătură cu fotbalistul! De cînd era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul „Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! „Poftiiiim???!!! N-are nici 20j de ani şi primeşte diplome pentru „întreaga activitate”?! A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.

4. Tavi Drăgoi E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar „argint”, dar a fost acceptat, deja, la Harvard! Completare. „Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!

5. Alt benoclist, Fane (Ştefan) Spătaru, from Alexandria – atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a „încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborît o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.

6. Fane (Ştefan) Ivanovici Vine din Bacău. Cei mai buni prieteni ai lui? Newton, L’Hospital, Gauss…

7. Radu Gologan e coordonatorul. Prof în Poli, în Bucuresti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadei de Matematică. 40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania.

În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegatia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţări, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina, la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie. Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 de nebacalaureaţi. „Pacyno” se dă cu gel cînd merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi, de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea! Gata, şi aşa povestea e cam lungă… Apropo, aţi aflat că nea „Jiji” s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Wow!…Asta stire!

N-o dati mai departe ca oricum nu intereseaza pe nimeni

R: asta ma doare pe mine, dar sunt mandra de ei si sunt sigura ca si ei sunt mandri de ei insisi si asta e tot ce conteaza.

De pe e-mail via Sorin Dragos, elevul meu care a „suportat” exigentele (nu ale vremii) mele.