Monthly Archives: iunie 2013

Flori care ne mai „încălzesc” sufletele înfrigurate de vreme urâtă și rece

DSCN9748DSCN9750DSCN9751DSCN9752DSCN9754DSCN9755DSCN9757DSCN9759DSCN9760DSCN9762DSCN9761DSCN9767DSCN9771DSCN9774DSCN9778DSCN9779DSCN9780DSCN9763DSCN9764DSCN9630DSCN9652DSCN9708DSCN9745DSCN9703

Roșiile rămase

Stateau in jardiniere in treptele casei (ferite de eventuala grindina si de vijeliile care au fost. Credeam ca , pana la urma, o sa le arunc la compost (anul trecut m-am dus cu bicicleta incarcate de rosii inflorite si mari si le-am asezat pe o taraba, am spus vecinei sa le dea oricui doreste si am plecat acasa) ca-s cam contorsionate, dese, strambe si la varfuri destul de anemice.

Ieri, insa, m-am gandit cum fac cu ele, le-am inghesuit dincolo de mazare, ca mazarea, oricum, nu mai are mult de trait si apoi ramane locul gol si la umbra merilor. Am sapat cu harletul cate un metru doi si le-am plantat, apoi am continuat cu sapatul si tot asa pana la capatul randului. Apoi am asternut paie, ca doar nu vreau sa se maneze si iata ce-a iesit:

DSCN9783Era plin de galbenele pe acolo, este mai stramt decat un metru, dar am reusit. Sa nu credeti ca am plantat fir cu fir, nuuu, deloc. Le-am plantat in grup de trei patru sau cinci fire, cate se nimereau in pamantul rupt printre rosiile din jardiniera, doar ca pe cele foarte mici si firave le-am pus inauntru ca ingrasamant. Dupa ce culeg toata mazarea exista doua variante: ori las spalierul sa le leg de el, ori desfacem spalierele si asezam vrejii de mazare pe jos, ca un covor pe care sa se intinda, pe orizontala, rosiile astea. Oricum, daca se va face ceva acolo o sa fie rosii de toamna din soiuri diferite.

Acum cateva zile am eliberat balconul in care au crescut domnisoarele  rosii ramase nemaritate si le-am gasit niste locuri, sper ca bune si la soare. Iata-le:

DSCN9656Erau asa de galbene (le-am dat dolomita cand erau mai mici si cred ca nu le-a placut) incat mira-m-as sa se inverzeasca vreadata si sa faca tufe si rod, dar eu m-am straduit si nu le-am aruncat la compost cum ar fi fost posibil (ca rosii am plantat destule). Deasupra le-am asezat o paturica din cetina de brad sau molid, pomul de Craciun pe care l-am jumulit la vremea lui; citisem ca e buna cetina dar nu stiu in ce fel.

In sfarsit, rosiile in care mi-am pus speranta sunt astea, toate gemene sau deodata nascute in rasadnite:

DSCN9791DSCN9793DSCN9792

Flori albe

Anul asta este alb sau trebuie sa fie alb, caci, mi-a trebuit sa vad undeva, nici nu mai stiu unde, o begonie alba si am stiut ca aceasta este „culoarea” mea de anul asta. Am pus ghilimele fiindca, stiti, albul nu este o culoare, o anumita lungime de unda, cum este verdele de 550 nm , de exemplu. Nu, albul este amestecul compus din toate culorile componente ale spectrului luminii albe, rogvaiv.

Vreau sa spun ca acum ma bucura albul mai mult decat alte culori. In alt an mi-a placut albastrul florilor, cine m-a vizitat a vazut un perete plin de flori albastre, pana si panselute albastre cu mijlocul negru, lobelii, nu ma uita, petunii, da erau atunci petunii albastre (nu zic de acel mov).  Apoi, a fost 2010 cand asteptand o fetita sa vina in familia noastra , pe lume, ma fascina rozul. Chiar am avut o petunie roz, chitata, bogata in petale si de un roz tare frumos. Apoi am avut ani cu flori rosii, muscatele mele rosii , de un rosu sangeriu, bogate in flori. In primavara doream galben -portocaliu, era o vreme cam neinsorita si doream sa aduc soarele prin panselutele de sub cires.

DSCN9617DSCN9629DSCN9709DSCN9722Ador albul diafan al petalelor creponate si suprapuse in volane , albul care purifica pur si simplu, albul fara pata si fara vina, albul perfect si inaltator.

Anul acesta este anul meu alb…in flori.