Stateau in jardiniere in treptele casei (ferite de eventuala grindina si de vijeliile care au fost. Credeam ca , pana la urma, o sa le arunc la compost (anul trecut m-am dus cu bicicleta incarcate de rosii inflorite si mari si le-am asezat pe o taraba, am spus vecinei sa le dea oricui doreste si am plecat acasa) ca-s cam contorsionate, dese, strambe si la varfuri destul de anemice.
Ieri, insa, m-am gandit cum fac cu ele, le-am inghesuit dincolo de mazare, ca mazarea, oricum, nu mai are mult de trait si apoi ramane locul gol si la umbra merilor. Am sapat cu harletul cate un metru doi si le-am plantat, apoi am continuat cu sapatul si tot asa pana la capatul randului. Apoi am asternut paie, ca doar nu vreau sa se maneze si iata ce-a iesit:
Era plin de galbenele pe acolo, este mai stramt decat un metru, dar am reusit. Sa nu credeti ca am plantat fir cu fir, nuuu, deloc. Le-am plantat in grup de trei patru sau cinci fire, cate se nimereau in pamantul rupt printre rosiile din jardiniera, doar ca pe cele foarte mici si firave le-am pus inauntru ca ingrasamant. Dupa ce culeg toata mazarea exista doua variante: ori las spalierul sa le leg de el, ori desfacem spalierele si asezam vrejii de mazare pe jos, ca un covor pe care sa se intinda, pe orizontala, rosiile astea. Oricum, daca se va face ceva acolo o sa fie rosii de toamna din soiuri diferite.
Acum cateva zile am eliberat balconul in care au crescut domnisoarele rosii ramase nemaritate si le-am gasit niste locuri, sper ca bune si la soare. Iata-le:
Erau asa de galbene (le-am dat dolomita cand erau mai mici si cred ca nu le-a placut) incat mira-m-as sa se inverzeasca vreadata si sa faca tufe si rod, dar eu m-am straduit si nu le-am aruncat la compost cum ar fi fost posibil (ca rosii am plantat destule). Deasupra le-am asezat o paturica din cetina de brad sau molid, pomul de Craciun pe care l-am jumulit la vremea lui; citisem ca e buna cetina dar nu stiu in ce fel.
In sfarsit, rosiile in care mi-am pus speranta sunt astea, toate gemene sau deodata nascute in rasadnite:
26 Responses to Roșiile rămase