Anul asta este alb sau trebuie sa fie alb, caci, mi-a trebuit sa vad undeva, nici nu mai stiu unde, o begonie alba si am stiut ca aceasta este „culoarea” mea de anul asta. Am pus ghilimele fiindca, stiti, albul nu este o culoare, o anumita lungime de unda, cum este verdele de 550 nm , de exemplu. Nu, albul este amestecul compus din toate culorile componente ale spectrului luminii albe, rogvaiv.
Vreau sa spun ca acum ma bucura albul mai mult decat alte culori. In alt an mi-a placut albastrul florilor, cine m-a vizitat a vazut un perete plin de flori albastre, pana si panselute albastre cu mijlocul negru, lobelii, nu ma uita, petunii, da erau atunci petunii albastre (nu zic de acel mov). Apoi, a fost 2010 cand asteptand o fetita sa vina in familia noastra , pe lume, ma fascina rozul. Chiar am avut o petunie roz, chitata, bogata in petale si de un roz tare frumos. Apoi am avut ani cu flori rosii, muscatele mele rosii , de un rosu sangeriu, bogate in flori. In primavara doream galben -portocaliu, era o vreme cam neinsorita si doream sa aduc soarele prin panselutele de sub cires.
Ador albul diafan al petalelor creponate si suprapuse in volane , albul care purifica pur si simplu, albul fara pata si fara vina, albul perfect si inaltator.
Anul acesta este anul meu alb…in flori.