Monthly Archives: iulie 2011

Ce nebunie!

Am citit si eu pe ici , pe colo, parerea unora despre ce-a fost anul acesta la bacalaureat. Am vazut emisiunile TV pe subiect, deci m-am documentat? Nu cred. Documentata sunt de cand am inceput sa lucrez in invatamant, de cand la primele examene la care am fost in comisie,  directoarea mea de  scoala, care fusese presedinte de comisie,  acolo unde eram eu profesor examinator,  a venit acasa (eram in deplasare, ne adunam elevii de  prin locuri din tara unde era industrie chimica ) cu gaina/curca sau curcanul, habar nu am ce era,  poate gasca,  careia i se vedeau ciocanelele,  adica partile terminale ale pulpelor pasarii respective fiindca nu incapea in traista, desi era , dupa parerea mea,  traista destul de mare. (Eh, daca ma ruga pe mine sa i-o aranjez poate ca nu vedea nimeni ce are dumneaei in traista. Fiindca eu mergeamdes la mama si  stiam sa fac bagaje.)

Era in anii 70, la inceput,  inainte de a ma casatori (in 73) . Despre ce vorbim?

Cand, mai apoi , am fost profesor examinator la unul din liceele din oras (altul decat acela la care predam) eu, obisnuita sa nu stiu ce-i aia interventie, pila, etc. nu am vrut sa particip la protocolul ce s-a facut in sala profesorala, la cafeluta si biscuite, adica am mers,  ca toata lumea,  dar nu am consumat nimic   si tare rau am cazut, mi-amintesc ce reclama proasta mi s-a facut apoi, cum erau speriati elevii si parintii de mine. Dar si colegii… „Cu asta nu se  poate”,” asta nu-i om”,  „cu asta nu poti sa te faci”, „nuu…nici vorva, nu o mai punem in comisii”. Aceste etichete m-au urmarit pana in anii in care eu singura, cu elevii mei, adica, am razbatut si am demonstrat ca se poate face performanta la un liceu industrial daca ai elevi buni si  pasiune sau vocatie didactica.

Dar am mai fost in comisii, caci listele, cica, se faceau la inspectorat.

Au venit  ,  apoi, vremurile cu liceu obligatoriu . Clase intregi cu mici exceptii aveau 5 pe  linie,  la medii, in cataloage. Nu puteai sa nu-i treci caci nu existau repetenti,  iar la bacalaureat , Doamne, noi ii pazeam de vreo inspectie ad-hoc,  fiindca trebuia,  asa era pe vremea aia, trebuia sa treaca toti. Profesorii de specialitatea respectiva treceau prin sali si le dadeau „indicatii” de nota 7 ca ei sa scrie de 5, caci daca le dadea de 5 ei scriau de 3,5 si picau. Despre ce vorbim? Acei elevi sunt parintii sau deja bunicii acestora de astazi. Normal sa spuna” pe noi ne-a lasat sa copiem”. Nu , nu-i lasam sa copieze caci nu stiau sa copieze,  erau probleme de rezolvat, de unde sa le  copieze daca nici unul nu stia?!

Imi  amintesc anul 198 si 3 sau si 4 , cand lucrurile se schimbasera,  erau treptele, a’ntaia obligatorie, ma rog, depasisem situatia aia nefasta, aveam elevi buni, exceptionali, dar ei erau in proportie de 15% din candidati. Eu supravegheam intr-o sala in care era Georg, foarte pregatit,  inteligent si eu il pazeam pe  el sa nu fie  deranjat  de  cei care  vroiau sa copieze de  la el.Le-am spus de la  inceput ca vreau sa-l lase  pe G. in pace sa poata lucra subiectele care nu erau nici  putine nici usoare. Am incercat sa fiu si om si  profesor.

Acum, se trezeste toata lumea sa-si dea cu parerea despre bacalaureatul de anul acesta. Citesc undeva, habar n-am unde, cam asa: „cum sa fie pregatiti elevii cu profesori care nu iau titularizarea si predau, cu 2, 5 la  examen?

Doamna sau domnule, invatamantul are profesori titulari in proportie de 98%, doar 2 % sunt netitulari si-si dau , an de an, examenul de titularizare. Va uitati la televizor si din ce vedeti trageti concluzii eronate si puneti etichete. Nu, invatamantul nu se bazeaza pe acestia care au 2 la titilarizare.  Matematica, romana, etc, materiile, mai toate, isi au profesorii   tutulari, responsabili, implicati in actul educational.

Dar, exista niste enormitati, nu de acum, de ani de zile, acelea de a se da la bacalaureat subiecte, uneori,  mai grele decat la admitere in facultate, in ultimii 15 ani. De ce? Iar formularile subiectelor atat de alambicate,  atat de complicate (caci asta se crede in Romania ca este schimbare- sa schimbi denumirile, sa introduci expresii, sa spui ceva simplu in asa fel ca sa para complicat).

Anul acesta ministrul de rosort a vrut sa impuste mai multi iepuri deodata:

-sa demonstreze ca ceea ce a spus  presedintele tarii este adevarat.(eronat)

– sa demonstreze, la anul viitor, ca el a rupt pisica in doua si de  la el incolo a inceput reforma in invatamant. (eronat)

– sa justifice salariile reduse ale  profesorilor, care,  chipurile, nu  i-au pregatit,  pe elevi, corespunzator. (eronat)

Ce nebunie de tara! Adica ce conducatori de tara avem! Si cat de priceput este tot omu’ sa-si dea cu parerea! Oare despre „Cumintenia Pamantului” ce-ar putea sa spuna cei care-si dau acum cu parerea?

Saraca tara bogata!

 

Viaţa este şi distractivă, câteodată…

Va amintiti ghiveciul meu din 2009, facut cu cele mai minunate legume din gradina mea, cu reteta lu‘Neli si care  mirosea in casa,  cand era pe foc,  a toate miresmele ce-ti starnesc papilele gustative? Aici e.

Si reteta este aici.

Iar el, ghiveciul,  este in pivnita.

Cum asa, va veti intreba? Simplu, cand am deschis primul borcan si l-am incalzit langa nush ce ,  ca si garnitura,  sotul meu mi-a zis ca nu i-a priit,  adicatelea nu-i bun, ca-i acru si-l deranjeaza la stomac.

Am mai deschis , altadata,  inca un borcan si nu a vrut sa manance. Bine,  mai, barbate, dar nu o fermentat,  este intact, nu s-a aerisit,  deci este bun. El, nu si nu, ca nu-i bun.

Bine. Eu nu l-am aruncat. Anul  urmator,   adica 2010, stiti, am facut conservele strict necesare,  in august,  caci in septembrie plecam la  copii. Zic: daca nu ai ce manca treci la borcanele din pivnita. Mai era si o fasole lata pusa la borcane si, zic, te descurci. Desi i-am facut o suta de sarmale si 7 borcane cu carne fripta, care tot n-o fo’buna  🙁 (o lasat in frigider un borcan care zicea el ca nu miroase bine si sa vad eu cand ma intorc, dar,  pe nevoia,  nu avea nimic,  era bun) . Deci l-am aranjat,  pe al meu,  pe  trei  luni cu mancare cat pentru o vacanta de vara intr-o pensiune, la munte. Ce sa vezi? Nu s-a atins de ghiveci, de niciun borcan din pivnita.

Acum, am avut nevoie de borcane sa pun compotul de cirese si , ieri, de caise si ziceam ca s-au cam  terminat cele goale,  trebuie golite,  cele pline, inainte. Buuuun.

Fara nicio intentie criminala, zau,  pe  cuvantul meu, nu am avut azi chef sa fac de mancare. El este acasa ca si-a  luat liber sa-si faca analizele, asa ca zic:  azi nu fac nimic de mancare,  eu fierb niste cartofi si-i mananc cu ulei,  asa fierti ca si asa nu mai incap in nimic. Si avem fructe,  multe fructe, trebuie mancate .

Aici imi amintesc vorba unui vecin de-al  mamei care,  avand multi copii,  cand  ii cereau de mancare le spunea asa: „mai suiti-va, draqu’ n prun, ce-mi tot cereti mie?” Si vorba asta o zicem si noi cand nu avem mancare gatita.

Acum o  jumatate de ora vine al meu, spasit,  la mine (la computer,  caci unde altundeva?) si-mi zice c-a adus borcanele cu ghiveci si a deschis unul  si-i bun, nu miroase a acru. Nuuuu mai spune…zic, cum asa, i-a trecut acreala ghiveciului ori te-a inspaimantat faptul ca azi nu gatesc? recunosc ca ce-i cu albastru numa  am gandit . Dar cartofi tot cureti si-i  pui la fiert,  caci asa se manaca ghiveciul cu cartofi fierti.

Tre’sa recunosc ca-i mai rau acum decat cand eram plecata in Australia,  mai rau pentru amandoi  :))))))

A doua concluzie: ce nu manac eu ,  in casa asta, nu-i bun.

D’aia mă fac ,  in curand,  de 80 de  kile, daca nu oi fi depasit, caci cine se mai pune pe cantar???!!

Usturoi

* eu plantez usturoi violet( camasa lui)  si am si acum din cel de anul trecut, desi pun zilnic in mancare. de ex.,  azi am facut vinete cu ardei gras+iute + rosii la tigaie si am condimentat cu usturoi si marar. prima data mi-am  luat usturoiul,  dintr-o piata din Timisoara, cu camasa violet si nu „pute” deloc dupa ce-l mananci in salate sau mancari.

* il plantez cat de dinvreme se poate,  deodata cu mazarea si arpagicul si,  acum cateva zile,  mi-a amintit sotul meu, caci uitasem, sa-i innod frunzele. da, eu asa  fac,  ii innod frunzele si atunci creste capatana.

* ca si arpagicul il sap de doua ori si atat, nu-l  ud decat daca este mare seceta, acum,  ca ploua atat,  unii se mucegaiesc in pamant- se vede pe frunze ca se  ingalbenesc.

*  daca vad ca unele   plate se ingalbenesc atunci presar, printre randuri, pe pamant (nu pe plante) praf de var. asta ajuta sa nu se strice tot,  tot stratul.

* cam  pe  la   inceputul lui iulie se innoada frunzele, adica iau 2 de pe  un rand cu 2 de  pe alt rand si fac nod cu frunzele lor, cu grija sa nu se rupa.

* apoi, pe la  sfarsit de iulie cred ca este maturizat (il controlez) si il scot cu plantatorul de  lemn ca sa nu ranesc cateii.

*il  las undeva la  soare sa se usuce si apoi ii impletesc cozile/tijele, adica fostele frunze.  si il atarn intr-un loc uscat si aerisit, unde este curent.

Despre usturoi si  proprietatile lui am scris alt post,   acum doar despre cultura usturoiului.