Era decembrie pe la inceput, veneam acasa de la copii, din Australia si am colindat printre flori sa vad in ce stadiu sunt ele acum, dupa trei luni de…fara mine .
Cand vad in ghiveciul cu palmier 
mai multe plantute care semanau cu petuniile. Chiar m-am bucurat ca am deja petunii rasarite asa devreme. Le-am transplantat in ghivece mici si le-am pus in ferestre, le-am si pozat, v-am si spus ca-s petunii.
Dar erau regina noptii. Cand au inflorit, in ferestre, le-am mutat in gradinuta si acum au un parfum minunat, sub cires. Inca mai au flori desi este cam intuneric sub ciresul urias, devenit urias.
Asta, insa, regina de regina, habar nu mai am unde a rasarit si de ce este mult mai mare decat celelalte, stiu doar ca am plantat-o intr-un ghiveci mare si cand am scos florile afara din casa a iesit si ea pe balconul deschis. E drept ca, poate din greseala, i-am pus si ei ingrasamant ca si muscatelor, dar muscatele nu au dorit sa-si arate florile, inca.
Priviti splendoarea de regina care sta la umbra viei si seara , prin fereastra deschisa, imi parfumeaza intreaga casa.
Si nu se vede toata fiindca o mareparte din ramuri sunt intre zid si vie, iesite spre lumina mai multa, ziua. Cred ca are doi metri inaltime si vreo cincisprezece ramuri pline cu flori.