Monthly Archives: iulie 2010

Să-ţi trăiască roşiile !

Acesta este salutul gradinarilor in anul acesta,asa zic eu,fiindca ,asa cum am mai spus,nimic nu este mai important, intr-o gradina ,decat rosiile.Stropiti-le cu piatra vanata si dati si pe  pamantul de sub ele,curatati-le de frunzele ce  stau pe  pamant,faceti gol sub fiecare tufa de  rosii caci acum au destule frunze in sus,au aproape 2 metri inaltime deja,unele soiuri,deci faceti ce v-am spus si salvati-le.

Aseara am incercat iar aparatul .Pe intuneric mi-a facut poze bune ,la flori ,insa acum,ziua,nu. Mister.

Iata doua ghivece cu ardei de  anul trecut. Din februarie 2009 semanati.Adica,anul trecut mi-au ramas ardei,in mai,cand i-am plantat in gradina   si doi dintre cei ramasi au stat toata vara trecuta in ghivece,Toamna,fiindca erau in forma ,i-am dus in casa si pe  ei.Au trait,au mai facut cate-un ardei iute pe care  l-am lasat sa se inroseasca si acum,primavara i-am scos afara.Sunt nemaipomeniti!Dar,le-am  dat ingrasamant de la gaini.

Pozele  le-am  facut pe nimerite fiindca nu puteam sa incadrez,nu se vedea nimic pe ecran.

Iata si o   poza facuta ziua

Grădina mea

O uşă nouă la grădină,din materiale vechi,dar plasă de rapit nouă, mă întâmpină binevoitoare.Alunul stă strâns legat-nu are rod nici el,de la vremea  din martie,, geroasă- şi uşa se deschide aproape 90 de grade.Întru fără să mă aplec ca mai’nainte.Merele sunt adunate,nu calc pe ele–l-am pus la treabă pe soţul meu căci nu mai lucrează –  şi trec pe lângă varză şi brocoli.Am cules deja brocoli dar fiind la umbra merilor şi de 3 săptămâni nori şi ploaie încontinuu s-au făcut mici inflorescenţele.

Varza de Bruxeles…of,nu mai cultiv din astea,iar face frunze mari cât urechile de elefant şi tija scurtă.Le-am rupt frunzele de jos,mereu le rup însă nu dă semne că se vor face verzişoare pe tijă,pe tulpină.Nah,asta este,aşa mă lecuiesc şi eu de fiţe căci fiţe am avut când am vrut să am în grădina mea mică chiar din toate cele.

Mă duc mai departe unde mă întâmpină un perete înalt,verde şi opac.Este mazărea aceea înaltă.Nu am scos-o încă fiindcă pare că pe ici pe colo înfloreşte iar ,dar şi pentru că vreau să se coacă ce-a mai rămas.O ricum este sub mărul ionatan şi ce să pun în locul ei?O să pun spanacul de toamnă,mai încolo.

Apoi începe frumuseţea,adică roşiile,tot ce este mai preţios în orice grădină fiindcă ne-am săturat de gustul roşiilor din piaţă.

-De unde sunteţi? întreb eu.

-Din Corabia,zice .

-Bine,dar de ce nu mai aveţi roşiile voastre de acum 10 ani?Aţi luat seminţe din Europa,din alea care nu se sparg la transport,da?Altfel ,de ce nu au gust de roşii cum erau altădată ale voastre,căci tot de la voi am cumpărat întotdeauna.?

Unul, mai hâtru,zâmbeşte,altul,tot din Corabia,căci tot satul este la noi cu roşii,comentează că ne-am făcut noi mai pretenţioşi,dar ăsta-i adevărul.Roşiile din piaţă nu mai sunt ca altădată,nu au gust de roşii ci de leşie,sunt alcaline,au numai pereţi şi seminţe şi un miez alb-verzui care se aruncă.

Cineva mă lămureşte că d’aia sunt aşa că le stropesc cu ceva ca să grăbească coacerea să le scoată şi să le vândă la preţ mai bun .O fi.

Iată de ce tot ce doresc eu mai mult şi mai mult de la grădina mea sunt roşiile mele,gustoasele mele roşii,desoiuri diferite dar atât de bune!Azi le-am stropit şi-s albastre.Parcă le-am pus rochite de vară bleu .Sper să se coacă sănătoase.Doamne ajută!

Între roşii acum se văd destul de bine ardeii.Sunt mari,au acoperit pământul,am sădit şi busuioc printre rânduri aşa cum fac de fiecare dată şi au început să producă fructe.Mă uit la ei cu încantare,nu ştiu ce le-aş mai face să le fie bine.Le-am dat îngrăşământ.

Dragi grădinări,unul din cele mai importante lucruri în grădinărit este îngrăşământul natural,de la păsări de curte.Anul ăsta am experimentat fără fiindcă nu am văzut-o pe vecină taman la vremea când le plantam în grădină şi le-am sădit aşa,fără îngrăşământ.Apoi am văzut comparativ cu cele de anul trecut că sunt mult mai mici gogonelele deşi le pusesem în grădină cu o săptămâna mai devreme.Am concluzionat:îngrăşământul lipseşte.Le-am dat apoi şi lichid şi solid şi după 10 zile s-a văzut ce bine au pornit să fructifice,deşi am avut şi grindină de câteva ori.

Deci asta-i.Îngrăşământ şi piatră vânată,cu astea se ţin roşiile.

Trec de roşii şi mă întâmpina castraveţii de murături.Înalţi panala ultimul fir din suport ,ba chiar au depăşit firele orizontale de susţinere însă deocamdată au doar flori masculine.Cred că este ceva tehnică,nu ştiu exact ceva trebuie făcut,o să mă interesez pe net.

Leuşteanul cu pricina urmează.Măcar de-ar creşte rădăcinile că frunzele   lor nu le-oi uită cât oi trăi.

Şi dincolo de  zarzavar,de  morcovi,apar căpşunii cu florile si   fructele ieşite deasupra frunzelor.Aşa-s căpşunii mei,nu fac florile pe  jos fiindcă sunt deşi,iar dacă stă o inflorescenţă pe jos eu o ridic deasupra frunzelor.Prima căpşună din fiecare inflorescenţă este uriaşa şi gustoasă.Aţi văzut ,desigur,căpşune din care trebuie să muşti.Aşa sunt.I-am stropit cu topsin zilele trecute şi sper să nu se  strice.De data asta o să prepar şi din ei ceva,dulceaţă desigur,sau poate şi gem dacă vor fi mulţi.La prima serie i-am mâncat pe  toti aşa cruzi şi fără zahăr,fără frişcă.Au fost foarte gustoşi.La început.Apoi i-am   savurat şi mai puţin gustoşi ,cu ploaia în ei.

Mai am ardeii iuţi, separaţi de ceilalţi şi ceapă roşie. Fasole,multa fasole urcatoare care iese  din floare sau inca mai creste.Am semanat-o  in etape.  E bine.

Mă întorc, nu înainte de a-mi ridica privirea prin pomi,prin piersici şi-i văd goi de fructe ,cu multe frunze,măcar se regenerează. Un lucru este sigur.La toamna punem iar gunoi de grajd  pe  toata gradina,desi voi avea de  lucru cu cartitele si cateii,ca anul trecut,insa macar la legume  sa  fie,fiindca gaini nu crestem si vecina s-o fi saturat sa ne  tot dea.De fiecare data cand o intreb cum ii merg rosiile si ardeii de la mine,fiindca i-am dat multe,foarte multe fire,ea imi spune ca nu prea le  merge si a cumparat si din piata.Asta-i replica de doi ani incoace de cand facem troc.

O Duminică frumoasă

Soare si cald si in curte semiumbra.Marul incarcat cu  merele  lui de  vara sta cu crengile  pana la  pamant.Incep sa se inroseasca.Frunzele sunt sanatoase,nu cad galbene ca in alti ani,l-am stropit la timp cu tot ce trebuia.Acum mai ramane sa se coaca si sa fac otet de mere.

Otetul de mere,Doamneee,cat am avut si doar de 3  sau 4 ori ,de curand ,am inceput sa-mi limpezesc parul cu el.Pana acum foloseam balsam care-i unsuros.Imi ramanea si pe gat si spate, de la clatirea cu balsam ,un fel de grasime, nu-mi  placea,dar asa fac de ceva vreme,mai exact de cand m–am intors din America unde am vazut la nepoata mea.

Ei,bine,otetul de mere... AICI ESTE RETETA ce alt produs natural ar putea fi mai  bun pentru par?!Imi aplec capul in ligheanul in care am pus apa calda si 100 ml de otet de mere si stau cateva secunde cu tot  parul in solutie,il invartesc,fac miscari din gat,iau cu mana si arunc pe ceafa,pe  frunte,sa ajunga peste tot.Apoi storc parul si-l bag in prosop.

La final il usuc cu feonul stand aplecata cu parul peste frunte,care curge siroaie, de jur imprejurul capului si-l usuc.

In final este vaporos,moale,placut la atingere si simt ca este curat,aproape ca scartie ca farfuria pe care-ti aluneci un deget dupa  spalare. Si,cel mai important,nu s emai rupe,nu mai adun dupa  mine pumn de  par cum mi se intampla de  ceva vreme de credeam ca  o sa  chelesc.Deci,este incredibil,nu mi se mai rupe si nu-mi mai  cade parul si daca dupa balsam ramanea incurcat de ma chinuiam sa-l descalcesc pe  alocuri,acum este ca apa raului,fiecare molecula/fir,cu drumul  lui .

Da.Asa fac de cateva saptamani si sunt incantata de metoda si produs.De unde  pana acum trebuia sa-l bigudez,sa stau 10 ore cu bigudiurile pe cap acum dupa uscare este matasea naturala de culoarea dorita,straluceste in soare si il simt usor si  placut.Il adun in varful capului,fac o  bucla cu elastice colorate,tund bretonul pe frunte pana la jumatate si plec asa in oras.Si-mi place cum arat.O…ce  tanara ma simt!!!!

Mai incolo butoaiele cu apa de  ploaie sunt pline ochi,galetile la fel.Iau  peturile goale si le umplu,merg pe la toate florile care nu-s  sau n-au stat in ploaie si le ud.Petuniile sunt minunate,asa de  multe intr-un loc,in ferestre,in fata treptelor de la bucatarie catre curte,pe  stalp,pe sforile de  rufe,in gardul curtii cainilor,peste tot unde ma intorc numai flori.Leandrul sta sa plezneasca de frumusetea bobocilor.Ciresul l-am cules.13  borcane mari de compot si restulle-am mancat zilnic ,o vreme .O parte din visine culese mi-au dat 12 borcanele de  compot.Visinul este incarcat,inca.Voi face dulceata din ele dar si un strudel asa cum facea mama mea.Vad cat de  des este accesata pagina/postarea cu strudelul cu visine.Este cel mai gustos strudel,dupa parerea mea.

Tufa de zmeura,acea zmeura de langa gardul curtii cainilor este uriasa.Nu am mai legat-o ,adunat-o cu sarme ca altadata ca sa nu se maneze,am stropit-o   la  timp   impotriva manei,acum este incarcata de fructe.Este o zmeura speciala.Din fiecare fir ies ramuri laterale incarcate cu flori si fructe care apoi atarna.Boabele sunt mari,mai mari decat alunele,ceva ce n-am mai vazut la alt soi de zmeura.

Ridic ochii din computer si vad petuniile inalte de 70 cm si pline de flori,pe afara,iar inauntru cele doua craciunite,poinsetia,care inca sunt rosii dar acum incep sa creasca ramuri noi,frunze verzi.Le dau ingrasamant.

Scriu aceasta postare fiindca sunt atat de  bucuroasa,fiindca ploile par sa ne  lase in pace,natura se zvanta si totul arata ca-n Rai.Apoi ies pe balansoar,sau fac flotari si genuflexiuni,ma  misc,ma duc prin gradina sa nu  le fie urat plantelor fara mine,le iubesc pe  toate,iubesc viata si sunt multumita.Multumesc ,Doamne ,pentru tot ce mi-ai dat!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Acum,la  ora 4 pm bate piatra  .Si cu ea ne obisnim si ne revenim.