Soare si cald si in curte semiumbra.Marul incarcat cu merele lui de vara sta cu crengile pana la pamant.Incep sa se inroseasca.Frunzele sunt sanatoase,nu cad galbene ca in alti ani,l-am stropit la timp cu tot ce trebuia.Acum mai ramane sa se coaca si sa fac otet de mere.
Otetul de mere,Doamneee,cat am avut si doar de 3 sau 4 ori ,de curand ,am inceput sa-mi limpezesc parul cu el.Pana acum foloseam balsam care-i unsuros.Imi ramanea si pe gat si spate, de la clatirea cu balsam ,un fel de grasime, nu-mi placea,dar asa fac de ceva vreme,mai exact de cand m–am intors din America unde am vazut la nepoata mea.
Ei,bine,otetul de mere... AICI ESTE RETETA ce alt produs natural ar putea fi mai bun pentru par?!Imi aplec capul in ligheanul in care am pus apa calda si 100 ml de otet de mere si stau cateva secunde cu tot parul in solutie,il invartesc,fac miscari din gat,iau cu mana si arunc pe ceafa,pe frunte,sa ajunga peste tot.Apoi storc parul si-l bag in prosop.
La final il usuc cu feonul stand aplecata cu parul peste frunte,care curge siroaie, de jur imprejurul capului si-l usuc.
In final este vaporos,moale,placut la atingere si simt ca este curat,aproape ca scartie ca farfuria pe care-ti aluneci un deget dupa spalare. Si,cel mai important,nu s emai rupe,nu mai adun dupa mine pumn de par cum mi se intampla de ceva vreme de credeam ca o sa chelesc.Deci,este incredibil,nu mi se mai rupe si nu-mi mai cade parul si daca dupa balsam ramanea incurcat de ma chinuiam sa-l descalcesc pe alocuri,acum este ca apa raului,fiecare molecula/fir,cu drumul lui .
Da.Asa fac de cateva saptamani si sunt incantata de metoda si produs.De unde pana acum trebuia sa-l bigudez,sa stau 10 ore cu bigudiurile pe cap acum dupa uscare este matasea naturala de culoarea dorita,straluceste in soare si il simt usor si placut.Il adun in varful capului,fac o bucla cu elastice colorate,tund bretonul pe frunte pana la jumatate si plec asa in oras.Si-mi place cum arat.O…ce tanara ma simt!!!!
Mai incolo butoaiele cu apa de ploaie sunt pline ochi,galetile la fel.Iau peturile goale si le umplu,merg pe la toate florile care nu-s sau n-au stat in ploaie si le ud.Petuniile sunt minunate,asa de multe intr-un loc,in ferestre,in fata treptelor de la bucatarie catre curte,pe stalp,pe sforile de rufe,in gardul curtii cainilor,peste tot unde ma intorc numai flori.Leandrul sta sa plezneasca de frumusetea bobocilor.Ciresul l-am cules.13 borcane mari de compot si restulle-am mancat zilnic ,o vreme .O parte din visine culese mi-au dat 12 borcanele de compot.Visinul este incarcat,inca.Voi face dulceata din ele dar si un strudel asa cum facea mama mea.Vad cat de des este accesata pagina/postarea cu strudelul cu visine.Este cel mai gustos strudel,dupa parerea mea.
Tufa de zmeura,acea zmeura de langa gardul curtii cainilor este uriasa.Nu am mai legat-o ,adunat-o cu sarme ca altadata ca sa nu se maneze,am stropit-o la timp impotriva manei,acum este incarcata de fructe.Este o zmeura speciala.Din fiecare fir ies ramuri laterale incarcate cu flori si fructe care apoi atarna.Boabele sunt mari,mai mari decat alunele,ceva ce n-am mai vazut la alt soi de zmeura.
Ridic ochii din computer si vad petuniile inalte de 70 cm si pline de flori,pe afara,iar inauntru cele doua craciunite,poinsetia,care inca sunt rosii dar acum incep sa creasca ramuri noi,frunze verzi.Le dau ingrasamant.
Scriu aceasta postare fiindca sunt atat de bucuroasa,fiindca ploile par sa ne lase in pace,natura se zvanta si totul arata ca-n Rai.Apoi ies pe balansoar,sau fac flotari si genuflexiuni,ma misc,ma duc prin gradina sa nu le fie urat plantelor fara mine,le iubesc pe toate,iubesc viata si sunt multumita.Multumesc ,Doamne ,pentru tot ce mi-ai dat!
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Acum,la ora 4 pm bate piatra .Si cu ea ne obisnim si ne revenim.
Pingback: De ce nu vor romanii sa isi paraseasca casele? « Hai ca se poate!
Pingback: SIRETUL PRUTUL SI DUNAREA SUNT PRINCIPALII VINOVATI « Hai ca se poate!
Pingback: André Lhote, sculptor si pictor francez (5 iulie 1885 – 25 ianuarie 1962) « my heart to your heart
Pingback: E nevoie de voluntari pentru construirea digului din Galati « Supravietuitor's Blog
Pingback: Constantin Tănase (5 iulie 1880 – 29 august 1945) « Supravietuitor's Blog
Pingback: Despre efectul dăunător al alcoolului « Ioan Usca
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Imagini senine și flori în balcoanele mele