Măceşe

Maine le voi culege,caci anii trecuti le-au cules altii,fiind in gardul de sub  nuc.

O substanţă care se găseşte în măceşe s-a dovedit a fi eficace în prevenirea artritei şi întărirea articulaţiilor şi ar putea fi folosită şi pentru regenerarea părţilor afectate de această boală, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători elveţieni.

O echipă de cercetători nutriţionişti din Basel, Elveţia, au testat efectele unui acid gras – GOPO – prezent într-un supliment alimentar cu extract de măceşe (LitoZin) asupra celulelor cartilajelor din zona articulaţiilor. Ei au descoperit astfel că acidul GOPO împiedică producerea enzimelor şi proteinelor care provoacă inflamarea articulaţiilor. Pe de altă parte, aceeaşi substanţă favorizează producerea colagenului şi a celulelor cartilajului, esenţiale pentru sănătatea încheieturilor, informează Daily Mail.

Descoperirea a fost anunţată la Congresul Mondial al Societăţii Internaţionale de Cercetare a Osteoartritei, care a avut loc la Roma.

Jumătate din persoanele cu vârsta de peste 50 de ani suferă de osteoartrită , afecţiune care se manifestă atât la nivelul articulaţiilor, cât şi al oaselor din jurul lor, în special la genunchi.(MEDIAFAX.RO)

Măcesul

Denumirea plantei:

Maces (Rosa Canina)

Familia:

Rosaceae

Denumiri populare:

cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, maracinele cioarei, macies, maracinele cotofanei, rasura, rug de maces, rug salbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scorus nemtesc, sipica, suies, trandafir, trandafir de camp, trandafir salbatic, tufa de rug, zgorghin.

Ecologie si raspindare:

Este foarte raspandit in tara in rarituri de paduri de foioase sau pe marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu insorite, in pasuni si finete, pe vaile si luncile raurilor, pe marginea drumurilor.

Perioada de vegetatie:

planta multianuala.

Perioada si organul de recoltare:

Fructele se recolteaza in lunile august-septembrie, inainte de caderea brumei, cand macesele capata culoarea rosu-inchis.

Bolile in care se utilizeaza:

se recomanda in avitaminoze, enterocolite, litiaza (calculoza) renala, tulburari de circulatie periferica, antihelmintic, litiaza biliara, helmintiaza, deschinezie biliara, sedativ.

Retete:

Decoct

2 lingurite de fructe zdrobite la 500 ml apa, se fierb 10 min. Fructele se introduc in momentul cand apa incepe a clocoti – pentru conservarea vitaminei C. Dupa ce se raceste, ceaiul se strecoara printr-o panz si se indulceste dupa gust. Se bea caldut sau rece, in decursul unei zile.

Sub forma de bautura racoritoare

obtinuta prin amestecarea a 100 g macese spalate si zdrobite, cu un litru de apa rece. Se lasa la macerat 12 ore, se strecoara prin panza deasa, se adauga 100 g zahar si se completeaza cu apa pana la un l. Se pastreaza la rece.

Fructele de maces

din care s-au eliminat samburii si perii, pulverizate si amestecate cu miere de albine, se recomanda pentru eliminarea viermilor intestinali.

Pulpa maceselor

suculenta si dulce, mai ales dupa caderea brumelor, se utilizeaza pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe – se recomanda tuturor, mai ales convalescentilor.(FarmaLine)

Măceşele au însuşirea de a mări secreţia biliară, fiind indicate în afecţiunile ficatului. Unii autori recomandă fructele de măceş în stările de inflamaţie intestinală, iar după alţii ar combate piatra la rinichi şi vezica.
Ceaiul de măceşe este diuretic, mărind cantitatea de urină în 24 de ore. Această însuşire este atribuită în special seminţelor. Neproducând nici o iritaţie, este recomandat în bolile căilor urinare şi de rinichi pentru o cură mai îndelungată.

Ceaiul se prepară din două linguri de fructe zdrobite care se fierb 10 minute într-o jumătate de litru de apă. Pentru conservarea vitaminei C se recomandă ca fructele să se introducă în momentul când apa începe a clocoti. După ce se răceşte, ceaiul se strecoară şi se îndulceşte după gust. Se bea călduţ sau rece, în cursul unei zile.

Din măceşe se mai poate obţine o băutură răcoritoare în modul următor: peste 100 de grame de măceşe spălate şi zdrobite se toarnă 1 litru de apă rece. Se lasă la macerat 12 ore, se strecoară printr-o pânză deasă, se adaugă 100 de grame de zahăr şi se complezează cu apă până la un litru. Se păstrează la rece. Pentru preparatele din măceşe se vor folosi numai vase smălţuite, deoarece metalele descompun vitamina C. Fructele de măceş din care s-au eliminat sâmburii şi perii, pulverizate şi amestecate cu miere de albine se recomandă pentru eliminarea viermilor intestinali. Fructele de măceş intră în compoziţia ceaiurilor aromate, hepatice şi tonice.

Din această plantă se obţine o serie de preparate care pe lângă proprietăţile vindecătoare de netăgăduit au şi un gust deosebit de plăcut.

Pulpa măceşelor, suculentă şi dulce, mai ales după căderea brumelor, se utilizează pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe. Perii care acoperă seminţele de măceşe sunt foarte iritanţi producând mâncărimi. Se vor utiliza mănuşi, haine bine închise la gât şi mâneci, iar la nas şi gură se va purta mască din tifon. Ochii vor fi protejaţi cu ochelari.

Pentru ca fructele să-şi păstreze conţinutul de vitamina C, ele trebuie uscate imediat după recoltare. Uscarea lor se poate face şi pe cale artificială la o temperatură de 80-85 grade C. Din cca 2 kg fructe proaspete se obţine 1 kg produs uscat.

Pulbere

Se ia câte un vârf de cuţit de fructe uscate şi zdrobite de mai multe ori pe zi. Asigură necesarul de vitamine al organismului şi este un bun tonic pentru copii şi bătrâni.

Tinctura

Se pune la macerat o jumătate de kilogram de pulpă de măceşe cu o jumătate de kilogram de zahăr. Se lasă câteva zile până se formează un suc şi apoi se adaugă o jumătate de litru de spirt. Se strecoară şi se pune în sticle mici, bine închise. Se folosesc câteva picături seara, înainte de culcare. Este un bun tonic şi sedativ.

Lichior

Se pune la macerat 1 kg pulpă de măceşe cu ˝ kg zahăr, se lasă până se formează sucul, apoi se adaugă 3 litri de alcool bun. Se lasă la macerat în bucătărie 2 – 4 săptămâni scuturând în fiecare zi de câteva ori. Se stoarce şi se mută în sticle. Se poate dilua cu apă după gust.(Ziarul Gorjului)