Daily Archives: 15 iunie 2009

Cyclamen,tuberculii se odihnesc in pivnita

Abia acum,dupa cateva saptamani de cand nu le mai ud si-au pierdut(de fapt le-am luat eu) frunzele,desi au si crescut altele noi,insa stiu ca trebuie sa intre in repaus.Asa ca le-amluat pe toate intr-o punga de plastic,cu pamant cu tot,nu le-am scos din ghivece si le-am dus in pivnita.

S6300960  TUBERCULII

S6300962 CYCLAMEN

Mi-au facut si seminte si una din cele 3 rosii si cea alba,insa am citit ca trebuia sa le seman imediat.Vax.De ce safie ltfel la acestea decat la alte plante care se imnultesc prin seminte?Eu le seman azi.

S6309931  CAPSULA CU SEMINTE CYCLAMEN

S6309929 seminte CYCLAMEN ROSIE

Mihai Eminescu(1850,15 ianuarie-1889,15 iunie)

Mihai Eminescu


Floare-albastră

– Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare –
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

– Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie –
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură – şi dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!