M-am intrebat tot timpul de ce sufar eu asa de tare cand se intampla ceva cu gradina,cand se imbolnavesc plantele,cand plantele mele sunt agresate fie de insecte,fie de fungi sau animale. Mie nu-mi place foarte mult sa mananc,nu-s gurmanda,nici haplea ale carei preocupari in viata sa fie directionate spre satietatea culinara.Nu stau nici foarte bine cu banii dar nici asa de rau incat daca n-as mai avea si lucra in gradina sa nu ne putem descurca asa ca restul lumii care cumpara si frunzele de patrunjel.De fapt toata iarna cumpar legume si verdeturi,ca acum se gasesc de toate in orice anotimp.
Atunci de ce actionez eu ,ca o apucata, cand vad ca ceva rau se intampla cu gradina mea, de ce? ma intreb iar si iar.Nu exista decat un raspuns,sau doua?Gradina este opera mea asa ca ea trebuie sa fie perfecta asa cum o am eu in minte si-n suflet,asa cum o visez,sa poata fi admirata (am uitat sa-i leg un fir rosu asa cum m-a sfatuit vecina :D ).Da,eu o admir,nici chiar nu am nevoie de admiratori,caci alta lume care nu este asa ca mine s-ar gandi cum sa faca sa apuce cate ceva din ea,s-o strice adica…Asa este laptarul nostru,doamneee,cat mai rade de mine fiindca i-am spus sa nu rupa fructele din pomi de aici din fata ,ca vreau sa le pozez si sa le vad cat mai mult timp,caci ele reprezinta expresia frumosului, a naturii din jurul meu…El nu intelege ca nu sunt zgarcita,ca-i dau,am destule in spate,mai dosnic,dar si azi s-a intins sa rupa iasomie chiar din fata,desi i-am zis ca pot sa-i dau eu,sa rup eu, nu el.Asa sunt oamenii normali,ca el,iar eu sunt o ciudata.Cine sa ma inteleaga si cine sa creada ca eu sufar la fiecare fir si fruct care dispar din peisajul atat de greu obtinut de mine,desi efemer,totusi poate dura, pentru mine este vital.
Cand plantele mele sunt in suferinta nu ma mai gandesc la mine,ca nu pot,ca mi-e greu,ca sa astept sa vina sotul de la servici sa care el pompa aia de zeci de kile in gradina.Capsunii au inceput sa se pateze (fructele mici si necoapte) si sa cada,am gasit gramezi de capsune sub frunze,deci trebuiau stropiti,insa dupamasa va ploua deci nu mai puteam astepta.Am umplut pompa cu 10 litri de apa si am dizolvat topsin.Cat de grea este pompa mea de otel??Stie doar sciatica 😛 mea… si i-am stropit,da,chiar daca va ploua un pic tot va conta pentru ei.Bineinteles ca inainte de a-i stropi i-am cules,vreun kilogram,poate un pic mai mult,i-am dat si vecinei ca spunea ca o doare capul si eu stiu ca daca mananci un capsune pe zi …trece durerea de cap.
Vecina mea este matusa doamnei profesoare de chimie de 56 de ani ,de la Brasov pe care a inmormantat-o saptamana trecuta,Dumnezeu sa o odihneasca!Si a stat cu ea pana a murit ca nu mai avea mama si vecina a racit,i-a crescut tensiunea si a ramas cu o durere de cap,saracuta de ea.
Am zis ca ar fi doua motive pentru care sunt eu asa cu gradina si al doilea ar fi acela ca n-am altceva,n-am alta ocupatie pasionanta care sa ma absoarba la fel sau mai mult.Ar fi fost copiii mei daca erau aici in tara,ma duceam periodic la ei,le gateam,le faceam curat,cumparaturi,adica le cream conditiile ca ei cand se intorc de la servici sa se relaxeze,doar sa se bucure de viata.Asa faceam inainte de a pleca si ma simteam utila,eram fericita.Am nevoie sa fac lucruri utile si frumoase,am nevoie sa ajut,sa-i ajut pe ai mei.
Poate va intrebati ce cauta o sticla de bere cu gura in pamant,langa mar?
Morcovii trebuiesc rariti si nu stiu cum se face…cati sa scot si cati sa las 🙁
Am mai multe soiuri de mazare.Un soi este pitica si are deja pastai si nu stiu daca mai creste si mai infloreste in continuare si un alt soi, inalta ,care acum este in floare.
Incep sa infloreasca vinetele,iar adreii au deja fructe insa n-am intrat printre ei ca-i prea moale pamantul.
Panselutelor din rasad le-am gasit locuri definitive,tot mai la soare
asa arata cele rosii(stiti ca am cumparat 2 plicuri cu seminte..rosii si albastre).
