Plâns de copil

Dacă ies şi eu în oraş mi se-ntampla lucruri,dar eu nu ies decât…mai nou,la doctor,adică la policlinică..  🙁 Şi cum mă întorceam eu din ieşirea policlinicii,văd în parcare ,lângă o maşină,o femeie zdravănă şi brunetă tare(no..şi io-am fost brunetă,da’nu aşa  ) zgâlţâind de mână o copilă de vreo 3,hai 4 anişori,blondă,blondă şi cârlionţată,care plângea şi se trăgea din mâna adultei(că nu cred c-o fost mumă-sa) ţipând de durere,în timp ce spurcata de fomeie îi trăgea tare de tot,pe unde apucă ,palme cu cealaltă mână.Of,mă…io să mă prăpădesc de necaz când văd scena asta şi dau să ajung mai repede la apucată s-o scap pe copilă.Strig şi eu de la distanţă,să mă audă,dar cu miere-n glas că de ce-o bate,copiii nu trebuiesc bătuţi ci iubiţi şi încep să-mi desfăşor lecţia de dirigenţie în timp ce persoana încetează să mai dea şi copila întoarce nişte ochişori către mine,de recunoştinţă,atât era de dulcică şi de frumoasă copila,că-ţi venea s-o pupi întruna nu s-o baţi.Zic_

-Da,ce-a făcut,doamnă,copilu’ ce-a făcut de-l bateţi aşa de rău?Ea:

– Ie rea,nu ascultă,vrea să facă numai cum vrea ea şi-i mai dă una că probabil n-a apucat să-şi descarce toţi nervii ce-i avea,din cauza intervenţiei mele.

Alături,printre maşini,un adolescent râdea de se ţinea de burtă,aplecat şi într-un fel încât mi-am dat seama că-i handicapat.Era cu ele,nu ştiu ce legătură aveau.O întreb pe femeie :

-Doamnă,nu aţi dorit copilul,a venit aşa nedorit,sau cum? de-l bateţi în halul acesta?Ştiţi că tocmai astăzi este ziua mondială împotrivă violenţei asupra copilului?Ştiţi asta?Ştiţi că n-aveţi voie să mai daţi în copil?Vorba bună şi iubirea o să o facă bună şi blândă ,iar agresiunea cu care o trataţi o să o facă şi mai rea,dacă ziceţi că-i rea.

Copilul stă nemişcat cu ochii pe mine şi dacă aş fi întins braţele sigur ar fi sărit în braţele mele şi ar fi uitat restul vieţii ei cine-i este …mamă(deşi nu-s sigură…). Ea:

-Ba da,doamnă,am vrut-o că am făcut-o la 37 de ani…şi începe să se potolească.

Eu plec,copilul cu ochii după mine,adolescentul râde ţinându-se de burtă,iar femeia de 40 de ani…sper c-a învăţat  să-şi iubească copilaşul.Mă doare.Nu pot schimba nimic.Regret că n-am făcut mai mult,dar mă temeam că, după aia,descărcarea de nervi, cu palma dreaptă, să fie mult mai tare.