Tag Archives: obisnuinta

Civilizație

Sunt unele elemente care nu depind de oameni si care mie nu-mi plac in Australia (altadata voi scrie despre asta ), inPerth, insa, am ramas muta cand am ajuns in vama si am stat pe culoarele in serpentina, inaintand usor spre ghiseu: o liniste mormantala incat de la cincizeci  de  metri distanta de ghiseu auzeai vocea inceata a functionarei care cerea raspunsuri interlocutorului. Asta m-a uimit atat de tare incat am inceput sa ma uit in jur de parca eram singura, intr-o padure linistita si, desi vedeam copacii ei nu fosneau, parca pluteau de la un pas la altul. Posibil ca mi-au fost deranjate timpanele in aterizare din cauza diferentei de presiune. O suta de oameni asteptau in liniste perfecta sa ajunga la ghiseu.Nimeni nu avea nimic de spus celui de langa el, fie ca erau cunoscuti fie ca nu.

Ma gandeam cum este in Romania la o coada, orice coada, cum intra lumea in vorbe unii cu altii si chiar cum ajung la diferende, ba cum se apostrofeaza cel care nu respecta randul, cum se striga prin gari si magazine unii pe altii fara sa aiba grija de celelalte persoane  care nu au nicio vina si nu-s obligate sa auda invective, certuri, strigate, racnete, chiuituri si alte zgomote facute intentionat de oameni.

Civilizatie. Asta am gandit in clipa asta si atunci mi-am dorit sa ma mai nasc inca o data intr-o alta tara decat Romania, sa ma mai nasc o data intr-o astfel de tara, sa primesc si sa dau educatie la nivel inalt, sa trec pe langa o gasca de copii care stau pe jos turceste si povestesc despre ale lor si sa nu aud ca ma ridiculizeaza pe mine, sa-si vada fiecare de treaba lui si nimeni sa nu deranjeze pe celalalt, pe strainul cu care se insertecteaza prin viata.

Civilizatie inseamna sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu arunci ambalaje pe jos, sa respecti randul, sa multumesti dupa ce cineva te serveste, fie si cu o vorba de ajutor, sa nu mananci in locurile publice decat in locurile special amenajate, sa fii atent la cel de langa tine si sa nu-l incomodezi cu bagajele tale, cu ruxacul tau din spinare si, daca din greseala o faci, sa-ti ceri scuze.

„Multumesc” si” te rog sa ma scuzi”, adica „Thank you” and „sorry” sunt moduri curente de interactiune intre oameni.

Civilizatie.Nu, nu este plictisitor, este inaltator.Te simti om.Si te bucuri de semenii tai.

Obișnuința

Eram tare ocupata pe vremuri, nu mai stiam de capul meu, adica, ba da, stiam exact ce am de facut doar ca de un singur lucru nu-mi mai ramanea timp: spalatul vaselor. Si, atunci, el, sotul care tine la familia lui si vrea sa faca si el bine, adica sa fie bine, se apuca si le spala el, mai tot timpul. Desi le spala bine nu l-am laudat niciodata, nici nu bagam in seama, era firesc sa fie asa, eu pregateam ce puneam pe masa, dupa masa deschideam usa la ora fixa, trebuia sa ma aranjez nitel, inainte,  sa ma primenesc, sa fiu o prezenta nu doar utila ci si…acceptabila. Aaa…mi-am amintit,  cat de agreabila eram,  zilele trecute cand trei „trandafiri” venisera sa-mi ureze cele obisnuite si, cum sunt niste despteti cu vorbele si glumele tot timpul la ei, unul zice : „scoateti  caietele pe masa”,  iar eu : „pixuri va dau eu”.

Asa,  si cum ziceam, masa trebuia stransa-aia din bucatarie- vasele trebuiau spalate si puse la loc, cineva trebuia sa le faca si pe astea, nu?

Problema e ca dupa ce m-am pensionat am rupt-o’n „fericire”, daca fericire inseamna bani mai multi la bugetul familiei, am  plecat peste mari si tari, mi-am racorit ochii si sufletul, nu m-am mai intors la programul de dinainte, chiar daca si acum ma mai suna cate cineva sa-mi ceara lectii de fizica pentru copilul, nepotul, fiul prietenei, etc. Deci spalatul vaselor devenise pregnanta obisnuinta a sotului meu. L-am lasat o vreme, deh, trebuia sa ma obisnuiesc si eu sa nu le scap din maini, i-am mai ingaduit  cativa ani sa le spele el, era pasiunea prea mare, nu o puteam perturba. Pana intr-o zi -toate incep intr-o zi – cand i-am spus „gata cu vasele, nu vreau sa te mai vad sprijinit cu fruntea de marginea ferestrei dulapiorului atarnat deasupra chiuvetei”  si am scos fereastra din  țâțâni .

N-o sa  stiti niciodata adevaratul  motiv pentru care nu-l mai las pe sotul meu sa spele vasele.

Mi li oa ne

s6306685-mica A trecut ceva timp de cand banii nostri se  numara pana la mii de lei,in afara de cazurile in care faci tranzactii imobiliare,cand inca mai sunt implicate milioanele.Eu zic ca era cazul ca,in tara asta,oriunde m-as duce,sa nu mai imi ceara nimeni milioane de lei,la caserii,in taxiuri,in piete,la platit facturi si oriunde am ceva de achitat sau de primit.Ba mai mult,aud constant la tembelizor (am voie sa-i zic asa macar pentru motivul invocat acum) cum ca cutare si cutare lucru costa miloane,spus de diferiti invitati la tot felul de emisiuni care-si zic de divertisment (care pe mine ma amuza doar in punctul acesta…cu milioanele),dar,incredibil si de catre politicieni,dar si de catre functionari ai statului,chemati acolo,in acele emisiuni ,sa lamureasca lumea in anumite probleme,ca specialisti.N-am sa dau nume,caci,de curand, nu ma mai prea uit la TiVi,insa,daca veti fi atenti o sa observati acest aspect pe care-l reclam eu,aici,unde pot si eu sa reclam…,adica acasa la mine.
In ceea ce ma priveste,m-am obisnuit cu schimbarea din primul moment,am zis ..asta este,m-am uitat la banii din mana mea,am vazut ce scrie pe ei si i-am numit ca atare.Nu mi-a fost greu deloc,ca doar pe romaneste scrie pe hartiile noastre,nu???100lei romanesti…hahahahaha.Mai greu,dupa opinia mea,ar trebui sa-i fie celuilalt,care se uita ce are in mana si mai adauga 4 zerouri,ca sa spuna banutului galben….o mie de lei.Ce ciudata-i lumea!!Vedeti…si in aceasta lume ciudata trebuie eu,cea fireasca,normala (nu-s chiar atat de sigura) si …corecta in exprimare sa fac slalom printre milioanele lor,sa ma adaptez si readaptez la …vechi si sa-mi frang intre dinti,de fiecare data, cate o…observatie.Caci da,la inceput,adica acum mai bine de un an,peste tot am comentat,am replicat,le-am atras atentia,i-am si rugat sa se plieze pe noul model.Adica pe vorba aia…ce-ai in mana nu-i minciuna.Dar degeaba,lumea adora sa vorbeasca asa,de parca daca spun ca au milioane chiar asa ar fi.Am inteles,desi nu accept,ca-i vorba de un confort psihic,dar este atat de …inselator!!Am inteles ca unii,chiar nu pot sa calculeze altfel,cei mai varstnici(de ex chiar vecina mea,cu care ma intretin prin gradina,in sezon),dar nu as putea sa preconizez cat va dura aceasta situatie si daca eu voi supravietui acesteia.Deci….,cand ziceti ca trecem si noi la euro???Sa stiu si eu cat mai am de…indurat.