Tag Archives: oameni

Civilizație

Sunt unele elemente care nu depind de oameni si care mie nu-mi plac in Australia (altadata voi scrie despre asta ), inPerth, insa, am ramas muta cand am ajuns in vama si am stat pe culoarele in serpentina, inaintand usor spre ghiseu: o liniste mormantala incat de la cincizeci  de  metri distanta de ghiseu auzeai vocea inceata a functionarei care cerea raspunsuri interlocutorului. Asta m-a uimit atat de tare incat am inceput sa ma uit in jur de parca eram singura, intr-o padure linistita si, desi vedeam copacii ei nu fosneau, parca pluteau de la un pas la altul. Posibil ca mi-au fost deranjate timpanele in aterizare din cauza diferentei de presiune. O suta de oameni asteptau in liniste perfecta sa ajunga la ghiseu.Nimeni nu avea nimic de spus celui de langa el, fie ca erau cunoscuti fie ca nu.

Ma gandeam cum este in Romania la o coada, orice coada, cum intra lumea in vorbe unii cu altii si chiar cum ajung la diferende, ba cum se apostrofeaza cel care nu respecta randul, cum se striga prin gari si magazine unii pe altii fara sa aiba grija de celelalte persoane  care nu au nicio vina si nu-s obligate sa auda invective, certuri, strigate, racnete, chiuituri si alte zgomote facute intentionat de oameni.

Civilizatie. Asta am gandit in clipa asta si atunci mi-am dorit sa ma mai nasc inca o data intr-o alta tara decat Romania, sa ma mai nasc o data intr-o astfel de tara, sa primesc si sa dau educatie la nivel inalt, sa trec pe langa o gasca de copii care stau pe jos turceste si povestesc despre ale lor si sa nu aud ca ma ridiculizeaza pe mine, sa-si vada fiecare de treaba lui si nimeni sa nu deranjeze pe celalalt, pe strainul cu care se insertecteaza prin viata.

Civilizatie inseamna sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu arunci ambalaje pe jos, sa respecti randul, sa multumesti dupa ce cineva te serveste, fie si cu o vorba de ajutor, sa nu mananci in locurile publice decat in locurile special amenajate, sa fii atent la cel de langa tine si sa nu-l incomodezi cu bagajele tale, cu ruxacul tau din spinare si, daca din greseala o faci, sa-ti ceri scuze.

„Multumesc” si” te rog sa ma scuzi”, adica „Thank you” and „sorry” sunt moduri curente de interactiune intre oameni.

Civilizatie.Nu, nu este plictisitor, este inaltator.Te simti om.Si te bucuri de semenii tai.

Genul, de oameni, care nu-mi place

Ma duc pana la gara,   la oficiul  postal,  sa iau trei timbre si sa pun trei felicitari la cutie. Intru, la ghiseul cu clienti, una, care avea altceva in fisa postului,  ridica capul, apoi trupul si pleaca alaturi zicandu-mi ca…vine imediat.

Dupa cinci minute vine consacrata scaunului  de la ghiseu, imi zambeste larg ca, doar, ne cunoastem, de la ea am luat suta de timbre si la ea am depus suta de scrisori ce contineau seminte de rosii, asa ca isi permite. Isi permite si se apuca sa-si faca ordine prin jur,  ia o hartie din stanga si o pune in dreapta si invers, apoi deschide un sertar din care nu ia mai nimic, dar nu-i tace gura ca alaturi este aialalta, cu alta fisa a postului. Primul lucru pe care l-a zis a fost ca miroase a tuica de  prune. Eu,  simtindu-ma „curata” (nu beau deloc daramite dimineata si mai ales de prune, nu , ca nu am decat piersici in curte), insa m-am simtit ca dracu cand tipa repeta observatia   dupa ce ma serveste, cu incetinitorul,  pe mine.

Vazand eu ca nu are de gand sa ma intrebe ce doresc, desi i-am lasat destul ragaz sa o faca dupa ce-si aduna tandaflendurile, taman cand deschide iar sertarul si vrea sa se uite la telefonul celular zic: timbre pentru Australia aveti? Trei va rog.

Lipesc timbrele acolo ca nu era nimeni, o batrana (dar eu ce-s? de ma pune sa-i ridic 15 kile de pachet primit?) ma roaga sa o ajut. Avea un carucior din ala de semana cu cel de moara,  pentru saci, unde vroia sa-i pun eu pachetul. Incerc sa-l ridic, vad cat e de greu si-i zic ca tin eu carucuirul ca e prea greu pentru mine. Acuma, ce vina am eu ca pe strada arat de 45 de ani iar testul cu varsta creierului mi-a dat 40? „Batranica” se uita crucis la mine, eu zic ca tocmai am o lombosciatica de la curatenie (si nu am mintit), ma rog, femeia invoca neamurile, prietenii si vecinii care nu-s acolo sa puna ei mana la treaba si eu tin tare de caruciorul  pe care sta sacosa cu pachetul urias si pe care femeia il leaga cu un gum-elastic ce nu mai ajunge sa se incopcie odata…. Apoi ii deschid si ii tin usile sa iasa si ii raspund la multamiri cu toata nerabdarea de a pleca odata de acolo.

In drum spre gara , de pe  bicicleta, aud „doamnaaaa, doamnaaa…” si ma opresc: nenea cu care imi fac pomana, cateodata,  se apropie sa-mi zica cum ca el are un sul de sfoara cu care eu pot sa leg rosiile, cand sa mi-l aduca? E prima oara ca imi ofera nenea asta, sau oricine altcineva, mie, ceva gratis. Dar ma insel ca nu-i gratis, fiindca imi raspunde la ce ai nevoie cum ca ceapa nu mai are deloc. Eu ii reprosez (imi permit ca ne cunoastem de atata vreme ) de ce n-a venit mai demult sa-i dau ce aveam in gradina, el o schimba ca ii muta din bloc ca se demoleaza si ajunge la azil ,eu: las’ca-i bine la azil ca-i mai multa lume si nu bolunzasti de cap si uite asa, acum pe la patru si jumatate va veni sa-mi aduca sfoara. Sapunul nu mi s-a terminat.

 De fapt, ce vor oamenii de la tine cand te cunosc o leaca? Sa-i pasuiesti, sa fii concesiv, sa le  induri si sa te foloseasca in interesele lor.

Oamenii pot sa ajute,daca vor

FLORI

[…]Dar… a venit si acest moment, il anticipasem din clipa-n care am decis pe ce parte-a baricadei sa ma pozitionez in lupta cu coruptii si coruptia. Nu mi-e rusine deloc, nu am de ce sa ma rusinez, nu sunt mandra, mandria-l pierde pe OM, sunt DEMNA si, sunt mama, sunt unul din romanii care-au razbit in viata NUMAI prin munca si, da, subliniez, sunt unul din atat de putinii[…]

Sibilla