De cand am plecat de la copii, pe 24 septembrie, i-am vazut o singura data. Ba ca aveau musafiri in doua serii, ba ca au uitat ca este sambata, ba ca aveau  birthday la nasi si la prieteni si uite asa treceau sambetele si duminicile lasand in urma doar amintirile de atunci, pozele si filmuletele tinandu-ne de cald mai bine de o luna de zile. Dar azi, pentru azi am fost categorica, i-am spus fiului meu ca le-am facut program, ne vedem la 5. Am zis.

Doamnee, cum sa ne uite minunea mea mica si frumoasa ca o papusa de vitrina cu superbitati, s-a bucurat asa de tare , razand si aruncandu-se pe spate, apoi revenea, se uita iar la noi, iar radea si se lasa pe spate, eu o iubeam cu toata fiinta mea, cu gesturi, cu vorbe, cu rasete si cantece, cu  taceri de ascultat  , cu batut din palme la toate cate ni le arata ea ca le-a deprins de cand nu ne-am mai vazut. De parca ar fi zis: uite maica, stiu sa ma imbrac singura, si-a dat jos pantalonasii de casa si si-a pus blugii, apoi i-am cerut sa ne arate jucariile, are doi iepurasi de plus de care nu se desparte cand doarme acasa, mi-a aratat-o pe minnie si pe baby Darla, belusul pe care l-a primit de ziua ei de la bunica. Era atat de fericita ca se joaca bunica cu ea, tinea bebelusul cu o mana si cu cealalta il batea usor pe spate , se uita la noi, eu o incurajam sa se joace cu jucariile ei si cu mine si uite asa ne-am bucurat o vreme.

Apoi i-a facut masaj lui daddy, se urca pe spatele lui, in picioare si sarea de acolo ca de pe o treapta. Asta o amuza tare mult, mie mi-era frica sa nu se loveasca de ceva obiecte din jur. Mai venea aproape de ecran si ma striga maica si radea si sarea fericita de parca eram amandoua, toti patru in aceeasi incapere. Deodata a zis ceva ce n-am inteles apoi ca sa inteleg s-a dus la geam si a dat jaluzelele la o parte spunand rain. Da, ploua la ei, am vazut si eu pe net. O imbratisam pe nepotica mea iubita si scumpa din toata inima, ii spuneam ca numele ei este Lara Nicole si asa rasturnata pe o parte a zis Nicole. Da, zic, pe tine te cheama Lara Nicole, you have a great name, like you. Era serioasa cand pronunta Nicole, uitase fiindca eu ii spuneam cand am fost la ei dar parintii ei nu o striga cu numele complet.

Apoi draga mea nepotica a dansat de bucurie ca ne-am revazut, cu bebeul in brate, se mai arunca pe jos, eu ii spuneam I love you, I love you… si deodata il aud pe daddy said again, la care ea ne-a raspuns I love you foarte clar si dragastos aruncata pe jos cu fata la covor. Of Doamne, ce-as fi luat-o eu in brate si as fi invartit-o  si-as fi strans-o si-as fi pupat-o si iar as fi strans-o atat cat m-ar fi lasat ea, dar toate astea doar i le-am spus. Si atunci, fericirea de pe chipul ei, deodata, s-a topit intr-o tristete dureroasa cand puse degetul aratator pe obraz si vazu ca nu simte atingerea mea cu care ma tot laudam. Cum? De ce nu ma imbratiseaza bunica, de ce nu ma pupa bunica, de ce  nu se invarteste cu mine in brate pana  nu mai putem de ras? Si repede, repede daddy a luat-o si a imbratisat-o , a pupat-o, a strans-o’n brate cu dedicatie de la maica si momentul trecuse cu bine, rasul si veselia reveneau treptat, eram iarasi impreuna.

Bye maica, see you later si vrea sa inchida capacul de la laptop. Ne pupam pe ecran, ea imbratiseaza laptopul , eu fac la fel, see you next timp, ne trimitem pupici cu amandoua mainile, taica lacrimeaza caci copilul i-a pronuntat si numele lui, emotiile despartirii sunt sfasietoare, implor pe Domnul…dar nici nu stiu ce sa-L implor fiindca nu vad  alfel de intalniri.