N-ar fi fost cazul sa mai scriu si eu despre aceasta placinta, dar fiindca mi-a iesit demential de buna, am sa scriu toate detaliile, crezand ca toate conteaza pentru ca intregul sa fie delicios.
Foile de la Linco – sunt proaspete, intregi, aluatul moale si potrivit de umed, de parca acum le-as fi facut eu.
Dovleacul din piata este din acela cu peretii ondulati si miezul portocaliu, foarte bun. L-am ras pe razatoarea mare si nu l-am stors (data trecuta am ras pe razatoarea mica si l-am stors si a iesit seaca placinta).
Peste cele trei foi unse cu ulei intre ele, am presarat nitel gris.
Peste gris am imprastiat , intr-un strat destul de gros, pe toata suprafata foii, dovleacul ras.
Peste dovleac am presarat cam 3 linguri de zahar pe fiecare strudel.
Peste zahar am presarat scortisoara fina.
Peste scortisoara am prelins, din perie, ulei de floarea soarelui, marca Iuliana (Bucuresteni mutati la sat), ca si intre foi, de altfel.
Apoi se ruleaza cu fata de masa pe care se lucreaza, se ridica fata de masa si se ruleaza prima intorsura, apoi inca trei, tot cu fata de masa.
Se aseaza in tava cu hartie de copt, neunsa, se intorc capetele caci tava este mai scurta.
Se fac patru rulade de strudel, atatea incap si ultima are patru foi, ca atatea sunt de toate, 13.
Se unge totul pe deasupra cu un ou batut cu trei linguri mari de smantana fermentata (se bate pana ajunge la consistenta smantanii).
Se introduce in cutor preincalzit la 220 grade C. 
Se coace in 40 de minute si arata asa :
Acum detaliile: dovleacul se transforma intr-o crema delicioasa, foile se vad separate si pufoase, se mananca imediat, de pofta, chiar daca te arde dovleacul fierbinte. A crescut in inaltime, chiar nu stiu de ce ?
Dupa ce ai gustat una bucata, se mai racoreste si poti manca 7 bucati (eu) si 3 bucati (el). Paradis!
