Asa erau in iunie, plin de frunze si n-au facut flori
Iar in 11 septembrie i-am scos eu, scormonind pana unde am ajuns.
Cam 10 kg am cantarit. Dupa o vreme sotul meu a mai gasit pe ultimul, cel mai de jos strat, inca vreo 4 kg din cei mai mari pe care nu i-am mai pozat. Punandu-i si pe cei marunti, au fost in total cam 15 kg. Destui pentru noi care nu mancam zilnic cartofi, poate doar saptamanal. Asa ca, as repeta experienta mai ales ca nu am spatiu mult in gradina, dar as tine seama de urmatoarele:
* i-as uda mai des cu furtunul chiar daca ploua, fiindca ploile usoare raman pe frunze si nu ajung in pamant. am vazut ca cei de la fundul cilindrului, unde pamantul era inca umed, acolo cartofii erau foarte mari, deci fiindca au avut apa, caci gunoi am pus peste tot.
* nu i-as mai pune langa rosii, caci ei se maneaza si transmit asta si rosiilor.
* cilindrul nu l-as mai face din plasa, pe care a trebuit sa o tai pe masura ce apareau mugurii sa le fac loc sa iasa, as folosi altceva, un grilaj din fier flexibil cu spatii mai mari decat in plasa de sarma. Sau o plasa din plastic.
* as cumpara cartofi speciali pentru insamantat nu din cei de mancare cum am folosit anul acesta.
* am pus un singur cartof roz dar sus de tot unde o fi suferit de seceta fiindca s-au facut foarte multi cartofi roz dar numai cativa mari. drept care o sa ud mai des daca mai fac si la anul asta.
Una peste alta, merita. Nu i-am stropit de gandaci, nu i-am stropit de mana, nu le-am facut nimic decat i-am udat, dar prea putin. Asa ca din 39 cartofi cati am insamantat au iesit …habar n-am, dar aia 39 nu stiu ce greutate aveau, asa ca apreciez experienta ca fiind reusita. Dar numai pentru o familie mica asa ca a mea si in care cartoful este foarte rar folosit, la pofta de cartofi prajiti, langa o friptura de duminica in stare de piure, la o salata de boeuf, la o salata orientala, la „crumpi pe tava cu dovleac, costita si carnati” si, fireste, la tocanita de cartofi. In acest fel ne ajung pana dupa Craciun. Si-s bio/eco/buni.
