Category Archives: utile

Mă preocupă înfrumuseţarea gazonului

Nu ca am eu in curte gazon,nuu,eu am doar iarba care acum deja infloreste si curand o sa scot masina de tuns,insa fiind multe flori prin ea mi-e jale sa le tai.Atunci de ce m-ar interesa despre gazon?Pai, au copiii mult gazon  in curtea lor si cand ma voi duce la ei va incepe primavara acolo si eu va trebui sa fiu informata si despre gazon.De aceea am luat articolul din Agenda de Timisoara,scris de Doina Mot,l-am adus aici sa-l am mai aproape si sa vad ce pot invata din el.

Gazon gradina poza,se vede de unde este.Multumesc.

Fertilizare

Ingrasamantul pentru iarba reprezinta un amestec de numeroase elemente nutritive. Indiferent care ar fi originea fertilizantilor (minerala si/sau organica), compozitia acestor produse este mereu indicata de aceleasi 3 numere: in ordine, indica cantitatea de azot (al carui simbol este N), de fosfor (P) si de potasiu (K). Unele tipuri de ingrasamant contin si magneziu (M) si sulf (S sau S03), precum si oligoelemente.

Acestea din urma de obicei nu sunt necesare, deoarece terenul pe care creste iarba le contine in cantitate suficienta. Toate aceste componente sunt prezente in proportii variabile in ingrasamant, conform necesarului specific al diferitelor tipuri de plante.

Primavara, cand vegetatia reinvie, iarba are mai ales nevoie de azot si potasiu. Luna martie este perioada cea mai potrivita pentru aplicarea ingrasamantului bogat in aceste elemente. Un ingrasamant cu actiune rapida va fi deosebit de util (trebuie neaparat controlat ceea ce este indicat pe ambalajul produsului!).

Se va distribui doza recomandata de produs preferabil in mai multe reprize, pentru a evita ca substantele ce nu vor fi imediat absorbite de iarba sa penetreze in sol datorita ploii, urmand sa polueze panza freatica. Daca se utilizeaza un ingrasamant cu actiune de lunga durata, se poate administra intreaga cantitate o singura data.

In perioada de crestere, in lunile mai si iunie, sau pentru o aplicatie asalonata de primavara, se poate opta pentru un ingrasamant rapid cu un continut inalt de azot. Se va evita totusi raspandirea unui ingrasaman bogat in azot imediat inainte de plecarea in vacanta.

Terenul cu iarba va fi corectat si imbunatatit la sfarsitul sezonului doar daca iarba se prezinta in conditii precare, ori inainte de a-l aerisi, a-l semana si a-l scarifica (a scormoni pamantul la suprafata). In acest caz, se va alege o formuila bogata in fosfor si potasiu, pentru a favoriza cresterea radacinilor.

Se recomanda chiar efectuarea unei analize a solului pajistei respective, pentru a verifica cu precizie daca prezita o carenta de potasiu sau de fosfor si daca este astfel necesar sa se adauge solului aceste elemente.

Aerisirea si scarificarea

Cu trecerea timpului, pe toata pajistea apare un infestant format din mici buruieni, tulpini, mladite, ramasite de la tunderea ierbii si alte materiale vegetale. Acest strat este util pentru incetinirea evaporarii umiditatii din sol, dar nu trebuie sa devina prea gros, deoarece ar putea bara patrunderea apei de ploaie, a aerului si a ingrasamantului in sol.

Acest strat devine chiar daunator daca terenul este acid sau balteste de apa. Daca devine mai gros de 1 cm, incepe sa sufoce iarba, lent, dar sigur. Pentru a evita acest neajuns, este oportuna aerisirea si scarificarea ierbii primavara si/sau la sfarsitul sezonului (in septembrie), ceea ce s-ar traduce prin rascolirea stratului de pamant cu ajutorul unui instrument dintat sau dotat cu lame, pentru a elimina urzeala de fire.

Copilitul roşiilor

Rosiile mele deja au nevoie de copilit fiindca daca le las puii atunci se pierde energie cu cresterea lor care oricum trebuie sa-i dau jos.

A copili rosiile inseamna a rupe ,cu mana, puii de la subsuoara frunzei,aceia care cresc ca o noua planta cu frunze specifice rosiilor(fara cele 2 frunze de baza).

Am facut poze insa nu am copilit dar arat care-i puiul ce trebuie luat jos,cu grija,pur si simplu prin aplecarea lui in jos tinand degetul  mare la baza puiului adica la subsuoara frunzei(adica deasupra frunzei si la baza petiolului-tija frunzei se numeste petiol).

Cu batul am atins puiul si l-am ridicat nitel,deci asta trebuie rupt.

sau asta. Nu se numesc copii( de la copilit) ci pui si operatia ,la noi in Banat,se numeste puiat.Si la vie la fel.Am puiat via,am puiat rosiile…asa se zice.

Cred ca-s aiurea de tot pozele astea,eram stresata de la drujba din vecini care m-a terorizat toata ziua  .

Revin cu alte imagini dupa ce am fost atenta la chenarul verde,asa cum mi-a amintit ESCU,multumesc frumos.

se vad doi pui la rosia mea. si mai clar

Mama mea Anica

Postarile care urmeaza se refera la familia mea pe care o cunosc din copilarie sau din povestile mamei mele si vreau sa scriu ca sa ramana urmasilor mei  ,pentru ca acestia sa stie despre familia din care provin.

Mama mea,am spus-o in alte postari,o spun si in real,mama ca a mea nu a avut nimeni.Nu exagerez.Copiii inainte de toate,asa era mama.Nimic nu era mai important decat copiii ei.A ramas vaduva la 34 de ani cu 3 fete de 4,7 si 12 ani.Era in toamna lui 50 cand  circulau prin sat vorbele despre deportari.Ea nu stia fiindca nu-i spusesera,daca ne “ridicau” si pe noi sau ne lasau acasa.Am scapat de deportare dar cotele la hectar erau mult mai mari decat recoltele.Trebuia sa ne distruga.Dar mama mea a rezistat.Toata recolta mergea direct la “baza” nimic in curtea noastra si mai ramaneam inca si datori,datorie cu care o amenintau pe mama.

Noi nu am murit de foame,doar stiu ca o ladita  cu   marmelada era 4 lei si o aveam.Iar cand nu mai aveam nici asta mama mea si-a amintit de prietenul bun al tatalui decedat care locuia la 3 km de noi,in alt sat si care era sfab si intr-o zi m-a luat cu ea in caruta si mama si-a calcat pe demnitatea ei si,pentru noi,copiii ei,a indraznit sa-i spuna necazurile prietenului lui tata.Acesta nu a lasat-o sa zica aproape nimic fiindca stia.Ia zis doar asa:Anica,Domnul fie cu voi!Si ne-a umplut caruta cu grau,porumb,faina pentru paine,slanina,sunca si o capra.Da,o capra,caci vaci nu mai putea tine mama fiindca nu avea ce le da de mancare.Capra am numit-o Medy,fiindca asa i-a spus nenea acela ,Dumnezeu sa-l odihneasca!

Perioada mai grea decat aceea mama mea nu a avut in viata ei.A depasit-o.

Apoi s-a recasatorit,dupa 4 ani,cu tata Sandu care ne-a crescut si ne-a dat la scoli si, desi a vrut un copil si al lui, mama mea i-a spus:”le vezi pe astea 3?sunt fetele mele.Daca poti ca sa fie si ale tale bine,daca nu…pleaca”.Si atunci a fost o perioada critica ,singura din familia mamei mele la care am constientizat ca ceva nu-i in ordine.Tata s-a gandit si a ramas.Si noi am fost si fetele lui.A dat totul pentru noi,adica munca lui de zi si noapte. Si dragostea.

Mama mea iubea nespus florile.Impreuna cu tata Sandu au terminat casa din caramida pe care o incepuse tatal Chente(Vichente) prin 47-48 si cand eram eu intr-a XI-a ne-am mutat la elecricitate.Intre cele 2 case,casa veche si casa noua era un spatiu cat frontul stradal in care tata a plantat ciresi si visini,caisi si meri,peri si vita de vie si multi trandafiri.Era o splendoare sa stai in zi de sarbatoare pe banca din curte intre toate minunatiile astea si mama mea avea o vorba:”Doaaaamneeee,acum cand avem de toate,cand voi sunteti mari si la casele voastre cand totul este asa de frumos si bine…acum sa mor???”

Mama mea a lucrat mult,tare mult in viata ei.Inainte de colectiv a lucrat pamantul singura o vreme si apoi cu tata Sandu.Cand a venit colectivul s-a angajat sa faca serele colectivului la noi in gradina,aveam gradina de aproape un hectar. Si ne-au luat-o,ca nu aveam voie sa avem nimic al nostru,totul trebuia sa fie la colectiv.Eu eram la liceu,stiu cand veneam sambata acasa cat era de mare sera si ce cald era inauntru.Eu imi luam o carte si un scaun si ma duceam acolo printre rasaduri.Era martie-aprilie.

Apoi mama mea s-a angajat la ferma. la  zootehnie .Acolo a muncit cel mai greu,dar se platea tare bine si ei,parintii nostri aveau nevoie de bani sa ne dea noua fetelor educatie,scoala.Se scula la 4 dimineata,se ducea la marginea comunei unde erau grajdurile si trecea pe langa “bici”(adica tauri) si tare ii mai era frica sa nu o omoare unul caci  mai scapau afara.Curatenia la animale si hranirea si adapatul lor in mod cu totul nemecanizat o sfarsea pe mama.O vedeam obosita,dar lucra cot la cot cu tata,care mai avea si servici de noapte.

Si astea toate cand avand 20 de hectare de pamant(avea mai multe dar o vreme a vandut din ele unora din Teremia ca ii trebuiau bani) putea sa straiasca boiereste din ele daca nu venea colectivul-buha rosie.

Era tare bucuroasa mama mea cand veneau Sarbatorile fiindca stia ca ne adunam toti acasa si ne vede pe toti deodata.Avea trei nepoti si trei copii si doi gineri.Pregatea cinci torte diferite din care ne punea si la pachet si cand plecam.Plangea sufletul in ea cand ne desparteam dar ochii ei radeau.Era un amestec de bucurie si tristete sfasietor,pentru ea.Sentimente pe care eu abia acum le cunosc cand si copiii mei sunt plecati departe.

Apoi a venit perioada de deschidere,chipurile, cand s-a deschis granita spre Iugoslavia si a inceput micul trafic.Mama avea pasaport cu 12 iesiri.A fost o perioada in care lucrurile frumoase,gustoase dar si utile(covoare ,blugi si alte haine) de acolo le aveam cu toti.Mama nu-si cumpara ei nici de mancare ca sa nu “strice” dinarii pentru ea sa-i ramana sa ne aduca noua cat mai multe lucruri.Noi ne bucuram tare mult.Copiii nostri de acolo stiu gustul ciocolatei si al altor dulciuri.Eu si sotul meu ,imbracati in blugi lucram la casa asta in care locuim,pana deveneau zdrente,adica moderni,fasii-fasii.

Apoi in 83 m-am dus cu mama la bai,la Slanicul Moldovei,intr-o vacanta.L-am luat si pe copilul meu cu noi.Mamei i s-au recomandat bai cu bule,asta stiu fiindca de aici i s-a tras.Dupa vreo 2-3 sedinte mama mea vroia sa nu le mai faca,dar eu nu am lasat-o.Si le-a facut pe toate.Dupa asta,de fapt si inainte de asta avea un nodul la san dar nu ne-a spus.Si dupa baile cu bule i s-a agravat.Cand ne-a spus o dureau deja oasele.Doctorii din Timisoara au zis metastaza.Eu nu am vrut sa las si am luat-o la Cluj.A facut radioterapie cu cobalt,i-a scazut nodulul,dar erau anii 80,sfarsitul lor si am crezut ca a scapat.Dupa aceea mama a mai suferit o interventie chirurgicala la Timisoara din care a iesit cu bine.Iar am crezut ca a scapat.Nu era malign.Totusi,in toamna lui 86 mama mea sta si ziua pe pat.Avea 70 de ani.Si a chinuit pana in 18 aprilie 87 cand s-a stins.Dumnezeu sa o odihneasca in pace.Azi mi-este atat de clara in minte si-n suflet imaginea ei… Si,da…era Vinerea Pastelui cand s-a stins si Luni,a doua zi de Paste am inmormantat-o.Fie-i tarana usoara!