Category Archives: Amintirile mele

Articole cu povesti demult si de acum intamplate

I live I love I was here

Dacă Anul Nou

Daca Anul Nou ar fi ca un tren pe care-l astepti febril intr-o gara veche si in care doresti sa te urci doar ca sa calatoresti, sa traversezi munti si vai, ape si mari, sa vezi paduri multicolore, sa admiri frumusetile anturii in timp ce tu stai linistit pe bancheta de la fereastra cu un suc in fata din care sugi cu paiul…

Daca Anul Nou ar fi ca un avion care decoleaza dupa febrile asteptari , timp in care nu te gandesti la  nimic rau, doar la calatorie si la destinatie te gandesti si speri si speri ca totul o sa fie bine…

Daca Anul Nou ar fi ca o carte pe genunchii tai care a aterizat intamplator si din care  nu-ti mai poti scoate capul de curiozitatea celor ce vor urma sa se intample si la sfarsit…

Daca Anul Nou…

Dar Anul Nou este o realitate, realitatea ta, a fiecaruia dintre noi, diferita una de alta, realitate pe care nicio prognoza nu ti-o poate arata, din fericire. O realitate care incepe peste opt ore si jumatate.

Anul meu cel Nou as vrea sa fie la fel de bun, nu ma lacomesc la mai bun, nici la mai mult, caci nu poate fi mai bun fiindca nu intinerim in timp si fiindca suntem multumiti cu ce ne-a dat Domnul si anul acesta. Sanatate si bucurii de la copii.

LA MULTI ANI! AN NOU FERICIT! MULTUMESC, PRIETENI!

 

Când visele se lasă moștenire

Cine s-ar fi gandit, cand eram copil si mama ne povestea cum a cerut-o pe ea de nevasta un american (in devenire) si ea l-a refuzat, cine  credea ca din rasetele noastre la asa o poveste, poveste din care noi, copiii ei, ba nu eram noi, ba eram americani…cine s-ar fi gandit ca visul sau sansa mamei noastre va trece doua generatii si nepotii ei, toti, or sa traiasca fie visul american, fie visul australian, fie visul unei Europe occidentale?!

Da, asa a fost si , Doamne, cat mai radeam noi si cand ne mai povestea si despre visul ei ca sa cumpere o casa mai la marginea Timisoarei, sa duca acolo si vaca si sa aiba gradina si sa ne creasca la oras, sa facem scoli bune si ea sa ne primeasca acasa cu toate bunatatile „ca de la tara”?!

Caci si asta era o poveste pe care nu am s-o uit, nu uit fiindca imaginea vacii legata de pomul din strada o am inca in minte si casa o vad si gradina si o vad si pe mama cum ne astepta de la scoala cu mancare buna preparata din bunatatile crecute de ea la oras.Mama noastra musai sa stie ca toti nepotii ei traiesc asa cum ea visase pentru copiii ei care eram noi, fetele lu’Anica lu’Măxân: Elena (dupa regina mama), Victoria (dupa regina Victoria si Elisabeta (dupa regina Marii Britanii). Nu, nici decum, asta este plamadeala mea, numele noastre erau dupa neamuri/rude, nicidecum dupa regine. Dar ce potriveala!!!!

Asadar, dragii mei, mama este in cer iar noi, doar doua surori, suntem pe pamantul tarii noastre, copiii nostri, insa, traiesc viata pe care si-a dorit-o mama, ne-am dorit-o noi, dar doar la ei, a treia generatie s-a ivit destinul acesta.

Traim de parca am fi nemuritori, nu facem nimic deosebit ca si cand n-am sti ca intr-o zi nu vom mai fi, atat de inconstienti suntem, visam si noi, adica eu, eu am un vis la fel de irealizabil ca al mamei, sa am bani multi, sa cumpar casa cu gradina langa copii, sa le cultiv fructe si legume si sa le cresc pasari, sa-mi astept nepotica cu mancare buna de la scoala si sa imbatranesc utila. Sa imbratisez o fetita care acum imbratiseaza tableta dupa ce-mi flutura din palma un sarut.

Vise de mame, vise repetabile, vise mostenite si vise implinite.