Author Archives: Elisa

Azi, 3 decembrie, la oftalmolog

Ochii sunt oglinda sufletului. Cu siguranta ca daca in ochi apar opacitati, sufletul ti le-a provocat. Iar daca retina ti s-a subtiat, precis e de la suflet care-a suferit ceva ….contractii dupa ce stai cu sufletul strans sa afli daca e bine sau nu. Si daca literele iti fug prin fata ochiului, sigur este de la proasta circulatie sanguina la nivelul fundului de ochi.

Dar fundul sufletului? Acolo nu vom fi adunat fisuri, sparturi, expansiuni si , poate, opacitati? Numai fundul de ochi o poate, aceasta performanta”””  ?

Am fost la oftalmolog. Simplu, nene, nu ca altadata. Nici nu-mi amintesc de cand nu am mai fost la vreun specialist cu trimitere. Caci, fara trimitere, ma duc tot una. Am plecat intr-o plimbare sa ne, doar, interesam, pe la “douasprezece trecute fix”. Pe strazile noastre sparte de niste firme care au incapatanarea sa ingroape in pamant niste tuburi ce nu vor fi folosite niciodata. Cu botinele frumos lustruite, ferindu-ne de improscarile inevitabile cu spoiala baltilor de pe drum, am ajuns. La informatii, nimeni. In fata Policlinicii, o babuta. Pe coridor multa lume asteptand toata la ecograf. Mare descoperire si asta,  numai ca mie  nu mi-a folosit cand sa vada ce-am inauntru, asistenta/tul (ca nu mai stiu cine era) m-a intrebat daca mi-am vandut un rinichi. Hopaaaa, am facut o operatie dar  nu mi-au spus ca mi-au prelevat si rinichiul, aflu acum. Deci eco e depasita, clar. Procedura magnetica, aia tridimensionala, tomografia, asta-i mai evoluata. Acolo se vede tot foarte clar si cat de mare si cat de mic este fiecare rinichi, ca-i masoara, dom’ne.

Asa si sa nu ma departez de subiect, de unde noi ne duceam in plimbare sa vedem ce si cum se face  ca sa ajungi la o consultatie, ne-am trezit asteptand la usa. Am astepta ceva, nah, sa ne amintim de vremurile cand era multa lume la usa si sa se simta mai bine cel care stie cata lume are nevoie de el, dar dupa ce mi-a pus picaturi de dilatare (o, daca era asa de simpla si dilatarea de acum 41 de ani….) am mai asteptat o vreme,  fiind martora indeletnicirilor din decembrie pe internet: promotii, pret redus si alte oferte.

Cam atat. Restul sunt detalii(ca sa folosesc un slogan).

Da, Diclac Gel

Am vazut reclama la Diclac pe blog. Nu pun eu reclamele, Google o face, dar eu nu am voie sa dau click pe nicio reclama, voi, insa puteti, chiar va rog.

Noi, sotul meu si cu mine, folosim Diclac Gel si este nemaipomenit de bun. In dureri musculare. Aveti o intindere de muschi de la  vreun carcel, ungeti cu Diclac Gel. V-a tras curentul la spate, ungeti cu Diclac Gel. Doar de cateva ori in total si durerea dispare.

Ma durea in spate, stateam la computer, langa ferestra si fiind vant si frig afara, desi am doua randuri de geamuri, m-a tras. Sora mea zice, sunt niste plasturi la Lidl, pe care-i pui pe locul dureros si-ti trece, ca incalzeste. Ne ducem la Lidl, gasim plasturii si citim prospectul.

Ei, dar nu sunt romanii oameni care sa dea 10 lei pentru un articol de unica folosinta, zice al meu. Caci asa este, il lipesti pe piele, il lasi cat suporti, maxim 8 ore si apoi  nu mai este de trebuinta. Asa??? Atunci nu iau. Am Diclac Gel, e scump si el, dar nu-i 10 lei o singura ungere, asa ca am ramas la Diclac.

Intre timp am pus intre cele doua randuri de geamuri, perne lungi, facute din haine pe care nu le mai folosim, ca, slava Domnului, avem pline dulapurile de haine vechi. Ziceam sa le dam. Dar, cand trebuie sa acopar salata noaptea ca sa n-o manance animalul, apelez la cearceafuri vechi. Cand trebuie sa pun parasolare la rosii in miez de vara caniculara, apelez la fete de mese, cearceafuri vechi si albe. Cand sa pun intre geamuri perne ca sa izolezele mai bine, am destule pulovere, bluze , paturi si tot felul de jersee. Atunci cum sa ma hotarasc eu sa dau din dulapuri. Bine, astea nici  nu mai stau in dulapuri ci in saci, dar ce ma fac cu taioarele aproape noi ca eu umplu tot timpul cu bicicleta?  Asta sa fie tot necazul!

In concluzie, Diclac Gel. le-am facut reclama gratuit, asta e. Nu este chiar gratuit, daca voua o sa va foloseasca este cu folos.

Sanatate si o iarna blanda si calduroasa in casa, va doresc!

Romania mea

Ce simt eu de 1 Decembrie, simt tot timpul, doar ca azi, imagini de televiziune si muzica patriotica ma determina sa scriu, nu doar sa simt.

Simt un imens dor de parintii mei care m-au crescut cu multa dragoste, fara bataie, cu intelegere, cu laude meritate si ironii din care am invatat sa ma autodepasesc.

Simt un dor nemasurat de copiii mei, copilul meu are acum sotie si copil, familia lui, care  este si familia mea. Ei traiesc in emisfera sudica si asta ma face sa stau mai tot timpul cu fata spre SE (sudest). Viata mea de acum se trece in mare parte cu gandul la ei, cu rugaciuni pentru ei, cu dorinta de a-i imbratisa, cu speranta ca le este bine.

Simt un dor nesfarsit de copilarie, desi erau vremuri grele, cred ca am fost un copil rasfatat de soarta, iubit de parinti, apreciat la scoli, admirat de colegi, uneori. Mi-e dor de locurile natale acolo unde mai am doar morminte, de praful din curte cand toata vara nu ploua deloc si caram apa in gradina la fasolea urcatoare pe care mama o ducea la piata sa faca bani, sa ne creasca. Mi-e dor de ploaia de vara din Comlosul Mare cand tarana se facea imala si umblam desculta prin “clisa” mocirlinu-ma pe picioare, scotand jucaus imala printre degetele de la picioare. Mi-e dor de gradina uriasa – un hectar – in care daca intram cu o coaja de paine, vara sau toamna, in mana,  puteam sa ma satur si sa nu mai astept mancare gatita. Mi-e dor de ai mei, de toti cei cu care am trait in acele vremuri si din care o  mai am doar pe sora mea, Luci cu familia ei impartita in zari.

Simt ca mi-e dor de elevii mei, de fetele lor uimite si de figurile lor dornice sa absoarba toate sensurile pe care le auzeau despre fenomenele fizice, elevi care nu m-au dat uitarii nici dupa zeci de ani de la absolvire. Si care sunt imprastiati in lumea mare dupa norocul fiecaruia.

Mi-e dor si asta este o stare permanenta, este starea mea fundamentala. Nu stiu cum este sa nu-ti fie dor, mi-e dor si in somn si atunci visez despre toate.